Din tainele mediului online – alegerea inteligentă a parolei

Trăim într-o lume a parolelor. Avem nevoie de ele pentru a ne dovedi identitatea dar și pentru a ne proteja datele personale și conturile. Din păcate, foarte multe persoane nu știu cum să își aleagă parola în mod eficient și atunci, fie devin victime ale piraților internetului, fie le uită nemaiputând accesa informațiile dorite. Aceste situații neplăcute pot fi evitate prin respectarea câtorva reguli simple, a căror înțelegere nu necesită o diplomă de inginer IT.

Sfatul 1 – Conturi diferite-parole similare

Dacă ai mai multe adrese de email sau conturi de utilizator nu înseamnă că trebuie să ai și tot atâtea parole. Încearcă pe cât posibil să păstrezi aceleași litere și numere, că să poți accesa oricând site-ul sau blogul pe care îl dorești. Totuși, încearcă să utilizezi variațiuni ale parolei tale când vine vorba de internet banking, PayPal sau orice cont ce are legătură cu firma la care lucrezi.

Sfatul 2 – Alege o parolă puternică

Parolele puternice au de regulă cel puțin opt caractere, având în componență litere mici, mari și numere. Totuși, nu exagera și alege o parolă foarte lungă- este dovedit științific că orice persoană are mari dificultăți în a-și aminti o combinație ce depășește cincisprezece semne. Numerele se trec în mijlocul parolei, nu la începutul sau la capătul acesteia. ”Tigrul1” sau ”1Andra” chiar nu reprezintă o piedică în calea unui hacker decis să îți acceseze fraudulos conturile. Dacă dorești o parolă cu adevărat greu de identificat, atunci introdu cel puțin un simbol. Simbolul ideal este @ deoarece este ușor de ținut minte. Acesta apare în toate adresele de email, plus că este și primul simbol de pe tastatură. Nu opta pentru un simbol mai puțin utilizat de genul # sau &.

O parolă eficientă nu conține un cuvânt ce poate fi găsit într-un dicționar, ca să nu mai vorbim de informații personale de genul numele copiilor, al mamei, al orașului în care locuiești, data nașterii, numărul de telefon, numărul și seria buletinului, etc. Dacă ai impresia că parole de genul ”tastatură”, ”computer”, ”mouse” sau ”utilizator 1” reprezintă o barieră de netrecut, află că te înșeli. De fapt, sunt destul de ușor de ghicit deoarece mulți avem tendința de a ne raporta la mediul înconjurător pentru a ne aminti diverse informații. Extrem de riscante sunt parolele ce au în componența lor adresa de email, numele sau contul de utilizator. Nu folosi nici combinații de genul ”aabbccc”, sau ”ttiggrrull” și nici ”asdfgh” dacă vrei ca datele tale să fie în siguranță. Cel mai bine este să optezi pentru o combinație de caractere ce are sens doar pentru tine. De exemplu, poți forma o parolă din prima literă a fiecărui cuvânt, din primul vers al cântecului tău preferat.

Sfatul 3 – Păstrează parola secretă

Parola nu o împărtășești cu membrii familiei sau cu prietenii în idea că dacă tu o uiți sigur și-o va aduce aminte careva. Deasemenea, nu îți păstra parolele nici în telefonul mobil, nici în calculator și nici nu le trimite cunoștințelor via email. Ideea de a-ți nota parolele pe un petec de hârtie, pe care să îl ascunzi apoi sub tastatură nu e doar neinspirată, ci de-a dreptul ilară. E ca și cum ai ascunde cheia casei sub preș.

Sfatul 4 – Schimbă parola

Schimbarea periodică a parolei ajută la protejarea conturilor, mai ales a celor sensibile. Dacă crezi că cineva ți-a ghicit parola, este cazul să o modifici. Operațiunea nu este grea de loc și se poate realiza în doar câteva minute. Nu utiliza o parolă asemănătoare dacă altcineva a reușit să îți acceseze datele cu caracter confidențial.

 Alegerea corectă a parolei trebuie să fie prioritară în momentul în care îți creezi un cont oriunde în mediul online. Nu uita că munca, banii și chiar intimitatea ta pot fi în pericol. Așadar, tu ce parolă ai?…..Stai! Nu răspunde: e confidențial!

De la haos la ordine

Ani la rândul am avut prostul obicei de a amâna totul până în ultima secundă şi „de a îngrăşa porcul în ajun”. Chiar mă mândream că sunt dovada vie a faptului că aceste proverbe nu au o bază reală. Prezentările pregătite în câteva minute, proiectele predate la limită, îmbrăcatul şi mâncatul pe fugă, raliurile nebune din punctul A în punctul B, mi-au supus organismul unui stres enorm care în timp s-a resimţit la nivel fizic şi psihic. Când am realizat că sunt mereu fără timp şi obosită am decis că este cazul să fac ordine în haosul ce mă înconjura.

Organizarea timpului porneşte de la premiza că evenimentele neprevăzute sunt o constantă a vieţii. Tehnicile de ”time management” nu fac minuni din prima zi iar transformarea ta într-o persoană organizată nu se poate realiza peste noapte. Ideal este să începi cu lucruri mărunte cum ar fi călcatul hainelor seara, trezitul la primul semnal al alarmei sau verificarea corespondenţei electronice la începutul programului de muncă.

De asemenea, este foarte important să îţi dai seama cum anume pierzi timpul. Reţelele de socializare on line reprezintă o problemă pentru mulţi angajaţi. Acestea ar trebui accesate doar înainte de cină, nu în timpul zilei şi cu siguranţă nu la birou. Mulţi dintre noi pierd minute preţioase prin staţii de autobuze sau tramvaie. În loc să te enervezi, mai bine foloseşte timpul citind o carte sau ascultând muzică. În felul acesta te vei putea deconecta şi vei ajunge la locul de muncă sau acasă mai relaxat. Cafeaua de dimineaţă luată în compania colegilor nu trebuie să dureze mai mult de zece minute. Dacă depășești această limită de timp, e clar că ai o problemă de ”time management”.

A spune nu e important dar trebuie să ai grijă când, cum şi cui spui acest nu. Analizează situaţia şi nu te grăbi să dai un răspuns imediat. Când spui nu şefului este bine să eviţi formulări de genul: ”Vreau să petrec mai mult timp cu familia mea”. Încearcă mai bine să îi explici cât de importante sunt proiectele la care lucrezi şi cum finalizarea lor ar fi afectată de o nouă sarcină. De asemenea, oricât de mult ţi-ai iubi copiii, ora zece seara nu este momentul potrivit pentru a le face clătite sau orice alt desert.

Timp de mulți ani am pus semnul egal între cuvântul listă și persoană obsedată de control. Prima mea agendă mi-a deschis ochii, ajutându-mă să înțeleg că acțiunile haotice și fără nici o logică îmi epuizau energia și timpul. Te sfătuiesc așadar, să îți stabileşti un plan de atac în fiecare zi. Patru sau maxim cinci sarcini sunt suficiente pentru o zi. Începe cu cea mai importantă şi nu uita să le bifezi pe măsură ce le duci la îndeplinire. Fiecare bifă îţi va crea un sentiment de împlinire şi mulţumire. Dacă nu reuşeşti să faci tot ceea ce ţi-a propus, nu fă din acest lucru o tragedie. Doar ştii celebra replică: ”Şi mâine e o zi”.

Nu uita că amânarea nu te scapă de probleme. Alocă câte o oră pe zi sarcinilor ce îţi provoacă disconfort şi astfel îţi vei uşura considerabil munca. Weekend-ul înseamnă timp liber nu curățenie şi gătit la nesfârşit. Chiar dacă e greu, încearcă să rezolvi o parte din treburile gospodăreşti în timpul săptămânii, implicând şi copiii mai ales dacă aceştia sunt adolescenţi.

Un ultim sfat: timpul pe care îl câştigi aplicând tehnicile de ”time-management” nu îl umple cu şi mai multă muncă. Relaxează-te alături de prieteni sau familie. A fi o persoană de succes e minunat dar muncim ca să trăim şi nu invers.

Cum putem evalua succesul coaching-ului în companie

Majoritatea clienţilor de coaching doresc să afle rezultatele concrete şi palpabile obţinute prin implementarea coaching-ului în business/companie. În acest scop, poate fi de folos un indice al performanţei cunoscut sub denumirea ROI( Return On Investment). Acesta este utilizat pentru a evalua eficienţa unei investiţii sau pentru a compara eficienţa mai multor investiţii şi poate fi aflat prin intermediul următoarei formule:

ROI= Profitul rezultat în urma investiţiei- cheltuielile ocazionate de investiţie
În termeni simpli, ROI este modalitatea de a afla dacă coaching-ul şi-a atins obiectivele astfel încât să justifice costurile. Dacă da, înseamnă că banii au fost investiţi cu folos, iar dacă nu, înseamnă că au generat pierderi. Însă, în realitate, este destul de dificil de demonstrat o creştere a performanţei capitalului uman al unei companii. Motivele principale pentru care o astfel de evaluare este extrem de greu de realizat implică în primul rând modificările constante care apar în acest domeniu, cât şi faptul că factorii care trebuie standardizaţi, cum sunt cultura corporatistă, atitudinea faţă de coaching şi calificările coacherilor angajaţi reprezintă nişte variabile practic…incomensurabile.

Statisticile demonstrează faptul că cea mai clară asociere dintre coaching şi succesul unui business este vizibilă prin evaluarea productivităţii şi implicării individuale a angajaţilor. Astfel, un studiu desfăşurat de către US MetrixGlobal LLC indică faptul că coaching-ul produce un ROI de 689%. În mod similar, aceleaşi rezultate ale unui studiu efectuat de McGovern et al au sugerat faptul că recuperarea investiţiei în coaching reprezintă de 5,45 ori investiţia iniţială.

Studiile menţionate anterior demonstrează faptul că există beneficii organizaţionale ale coaching-ului cum sunt creşteri în productivitate, în calitate, în satisfacţie la locul de muncă şi în recunoaşterea abilităţilor. Sunt specificate şi beneficii inestimabile ce includ ameliorarea relaţiei cu colectivul, cu clienţii, cu colegii şi cu părţile interesate, o auto-evaluare sporită a impactului comportamentului de conducere, precum şi aptitudini interpersonale sporite. Privind în ansamblu, rezultatele demonstrează cu certitudine succesul prezentat de implementarea coaching-ului şi de investiţia iniţială în acest gen de programe.

În practică, a înregistrat succes şi metoda utilizării indicatorilor interni şi externi ai performanţei. Astfel, indicatorii interni presupun testări de auto-evaluare/auto-validare care pot fi realizate atât la început cât şi la intervale regulate în cadrul procesului de coaching, modificări personale în gradul de auto percepţie şi a celor din jur, modificări în modul de gândire care preced acţiuni, eficienţă sporită, precum şi modificări, în starea emoţională a persoanei care ajunge să denote siguranţă de sine.

Indicatorii externi, pe de altă parte, constau în realizări ale obiectivelor de coaching stabilite la începutul relaţiei de coaching, venituri/câştiguri sporite, feedback al performanţei obţinute prin intermediul unei analize a elementelor caracteristice specifice fiecărui angajat (de exemplu, rapoarte directe, colegi, clienţi, şef, managerul însuşi), rezultate ale performanţei personale şi/sau pentru activitatea în ansamblu (cum sunt indicatorii de productivitate, de eficacitate ). Indicatorii externi aleşi pentru evaluare ar trebui în mod ideal să desemneze lucruri pe care persoana le-a evaluat şi lucruri pe care persoana le poate influenţa în mod direct într-o oarecare măsură.

Indiferent de metodele alese pentru a cuantifica profitul generat de coaching, reprezintă deja o certitudine faptul că acesta înregistrează rezultate notabile şi că îşi aduce aportul la evoluţia unui business. Coaching-ul reprezintă indiscutabil un mod de a ajuta oamenii să utilizeze la maxim propriile resurse, un mod de a scoate la iveală calităţile fiecăruia. Coaching-ul ajută oamenii, dar şi companiile să stabilească obiective şi să le atingă.

Capcanele succesului

La fiecare sfârşit de an vine vremea bilanţului, al rapoartelor si concluziilor celor întâmplate în ultimul timp. Unii aşteaptă cu bucurie şi entuziasm acest eveniment, alţii cu teamă si neîncredere, alţii cu realism şi detaşare aşteptând următorele „targeturi”.

Din nefericire acest proces are loc mai degrabă la nivel profesional vizând dezvoltarea profesională decât la nivel personal. Câţi dintre noi îşi fac o mustrare obiectiva şi sinceră a evoluţiei lor spirituale din ultimul an. Câte cărţi am citit, câte ajutoare am dat celor aflaţi în nevoie, la câte slujbe am fost, câte pilde creştine am descoperit a urma, cât timp am petrecut la a medita de unde venim şi care e menirea noastră în această lume ? Puţin, foarte puţin probabil… Ritmul vieţii începe sa fie mult prea alert, inuman, îndreptat spre caştig rapid, uneori nemeritat. Viteza aceasta adesea insuportabilă ne îndepărtează de la adevăratele valori şi de la lucurile cu adevărat importante: familie, copii, credinţă şi timp petrecut în tihnă,  în care să avem prilejul să coborâm adânc în noi, în culoarele propriei conştiinţe şi sa ne redescoperim ori să ne întâlnim cu resorturi intime de care nici nu aveam habar.

Studiile psihologice efectuate în ultimul timp asupra evoluţiei omului din ziua de astăzi evidenţiază acest pericol al ancorării noastre exagerate în realitatea imediată, cuantificabilă în bani, resurse, succese profesionale. Acestea toate în detrimentul faptelor umane, pline de candoare şi de dragoste faţă de semeni…

Se pare că şi familia în sine are de suferit căci iată am început sa petrecem atât de puţin timp cu copiii noştri, cu soţii noştri, cu părinţii ori celelalte rude iar dezrădăcinarea aceasta are efecte negative asupra fiinţelor noastre aducând debusolare şi nonsens, o prelungire ambiguă a trecutului spre prezent. Şi copiilor noştri, poate chiar în mod inconştient,  le impunem acest ritm extrem de rapid şi de nociv fiindcă şi ei trebuie să facă totul mult prea repede, să acumuleze informaţie prea multă într_un timp prea scurt, să ia decizii importante de pe azi pe mâine, să-şi forţeze limita firescului pentru a fi cei mai buni : la şcoală, la club, la sport, şi oriunde …

Ce ar fi să ne propunem la următorul început de an să avem ceva mai mult succes la a progresa spiritual, de a ne apropia mai mult de cei dragi, de a ne căuta prieteni din copilărie, de a ajuta pe cei aflaţi în suferinţă, şi de a fi mereu mai atenţi la dorinţele şi nevoile celor din jurul nostru. După acest excerciţiu este posibil să nu mai avem un cont tot aşa de respectabil dar câştigul sufletesc s-ar putea să fie imens şi să egaleze pierderea materială.

Mi-e teamă pentru mine, pentru copiii mei şi pentru toţi cei dagi de caruselul acesta nebunesc al succesului în care suntem nevoiţi să urcăm şi uneori nu mai avem nici staţii, nici frâne, nici busolă, …nimic … Doar patimă de a acumula şi creşte renunţând la un timp frumos petrecut în tihnă aproape de natura ori de Dumnezeu.

Nu ştiu dacă nu e prea târziu să putem schimba această stare de spirit, dacă lucrurile nu sunt impuse de alte foruri şi lumi neprietenoase nouă, celor mulţi dar cred că în fiecare există un izvor de normalitate de a căuta soluţii ca rătăcirea şi ambiţia aceasta să nu fie totală, distrugătoare şi iremediabilă.

 

Afacere de succes = Preocupare obsesivă pentru clienți

    Philip Kotler și Kevin Keller (profesori și consultanți celebri în marketing cunoscuți în întreaga lume)menționează la un moment dat în cartea „Marketing Management 12e”, o capodoperă în aceste domenii, un concept strategic pe care multe dintre companiile de top de pe glob îl adoptă: obsesia pentru clienți („customer obsessed”).

    Ce înseamnă „obsesie pentru clienți”? Să nu socotiți că expresia face vreo referire mai puțin subtilă la vreun caracter anormal de urmărire neîncetată a sărmanilor oameni fară voia lor. Nicidecum, înseamnă preocupare deosebită în direcția satisfacerii celor mai înalte nevoi ale clienților unei companii și bineînțeles în direcția atragerii și fidelizării acestora.

Cred că numeroase organizații, mai ales cele care își întocmesc planuri pe zeci de ani și nu de scurtă durată, își pun neîncetat aceste întrebări:
– Care sunt pașii  prin care îmi câștig credibilitatea?
– Ce își doresc clienții mei? Cum pot să le satisfac nevoile și mai bine pentru a le câștiga loialitatea?
– Cum mă pot diferenția față de concurență? Care ar putea fi avantajul meu competitiv?

 Dacă îți pasă de cumpărătorii tăi, poți să descoperi răspunsurile destul de ușor. Pur și simplu te gândești la tine și la cum ti-ar plăcea ție să fii tratat.

Haideți să vedem, cum ți-ar plăcea ție, cumpărătorul, să fii tratat de către ei, ofertanții, pentru a le rămâne fidel o bună perioadă de timp:

1. În primul și în primul rând, cu siguranță dorești ca nevoile tale să fie foarte bine înțelese, ca produsul sau serviciul pe care dorești să îl achiziționezi să se plieze eficient pe nevoile proprii. Pentru ca acest lucru să fie posibil, ofertantul trebuie să cunoască clientul dintr-o multitudine de unghiuri: personalitate, situație financiară, doleanțe, istoric al produselor achiziționate și așa mai departe. Cunoașterea se realizează prin cercetări, chestionare, observații, constatări etc.. Chiar dacă va remarca la un moment dat nefericirea clienților, acesta este un pas bun spre atingerea impecabilității. Bill Gates, președintele Microsoft,  spunea la un moment dat că nefericirea clienților reprezintă cea mai importantă sursă de îmbunătățire a afacerii în încercarea de a le schimba părerea acestora și de a-i face fericiți;

2. În al doilea rând, îți dorești ca ofertantul să îți inspire încredere, să te bazezi pe spusele sale, mai precis:
– să primești un produs/serviciu în intervalul de timp stabilit și la calitatea convenită inițial;
– să obții ajutorul necesar în cazul în care intervin probleme în ceea ce privește achiziția ta;
– să primești răspunsuri rapide și clare în momentul când soliciți informații suplimentare în legătură cu produsul sau serviciul achiziționat;

3. Pentru că traversăm o perioadă nu tocmai ferice din punct de vedere financiar, ești atras din ce în ce mai mult de oferte promoționale, discount-uri și tot felul de gratuități. Ei bine,mai toate companiile s-au conformat acestor tendințe și se luptă încrâncenate să îți atragă atenția cu oferte care mai de care mai „ingenioase”, mai „ieșite din comun”și bineînțeles mai „convenabile”. Spre exemplu, deși poate că este una dintre cele mai frumoase imagini din an și ne umple sufletele de bucurie și voioșie, perioada sărbătorilor de iarnă ne lasă adeseori cu buzunurale în bătaia vântului din pricina nenumăratelor cadouri pe care le oferim cu drag apropiaților noștri. Ca să poți bucura pe toți, cauți cu sârguință cele mai bune oferte, nu am dreptate? Cine câștigă aici? Bineînțeles, companiile inteligente care știu să atragă atenția clientului;

4. Mai departe, nu-i așa că îți place noutatea? Cauți necontenit, curios ca un copil,  diversitatea și prospețimea. Companiile care știu să își îmbunătățească serviciile/produsele, să aducă un plus de valoare ofertei lor sunt cele câștigătoare, lor le vei rămâne loial perpetuu;

5. Nu în ultimul rând, te atrage fără dar și poate imaginea companiei: facilități atrăgătoare vizual, echipamente moderne, angajați cu o curată și naturală înfățișare profesională.

 Concluzie pentru companii – Focus pe clienți, datorită lor existați!

Și nu uitați!

„Profitul în afaceri vine din partea clienților fideli, clienți care vă laudă proiectul și serviciile și care își aduc prietenii cu ei.” – W. Edwards Deming

Ştiinţa înseamnă cunoaştere

Cu toţii ştim mai mult sau mai puţin într-o eră arhi-tehnologizată, a cunoaşterii prin definiţie, în care informaţia te face rege, iar lipsa ei un biet mediocru. Ce, cât şi cum ştim sunt principalele întrebări care ne pot ajuta în vreun fel să ne diferenţiem cunoştinţele. Tu, de exemplu, poţi considera că ştii multe. Eşti licenţiată, ai şi două masterate, dintre care unul în străinătate. Ai învăţat trei limbi străine, iar prietenii te privesc ca pe un guru al informaţiilor de tot soiul, iar când vor să afle în ce perioadă a domnit Vlad Ţepeş, renunţă la Google şi apelează direct la tine. Dar ce te faci însă când vine Mircea, colegul de la marketing, şi te-ntreabă, de exemplu, ce denumire are ciuboţica cucului în limba latină. Ai cam sărit peste orele de latină din liceu care, credeai tu, nici nu-ţi prea erau de folos. Doar ai terminat mate-info…Nu-ţi rămâne decât detronarea din statutul de demiurg informaţional şi proclamarea, fără drept de apel, drept om de rând.

Tataie de la ţară ştie să cosească şi să plivească ca nimeni altul. în schimb, dacă-i dai pe mână un telefon mobil, ţi l-ai făcut duşman pe veci. Nici măcar nu se pune problema să răspundă la el, iar sub pretextul “Lăsaţi-mă-n pace cu bazaconiile astea” s-a dezis definitiv de tehnologie.
Prietenul tău ştie pe dinafară realizările tuturor agenţilor şi profitul net din ultimul an, dar seara, când ajunge acasă, habar n-are că fiica sa are profil de Facebook, şi asta încă de acum doi ani, şi că foloseşte altă adresă de e-mail decât cea pe care o cunoştea el. În plus, umblă şi cu un individ cu 10 ani mai mare decât ea. L-ar ajuta dacă ar şti? Poate odată, cândva, da, dar orice informaţie trebuie primită şi cerută la timpul ei, în caz contrar devenind mai mult decât inutilă, ci chiar dăunătoare.

În copilărie, setea chinuitoare de cunoaştere se manifestă asiduu, iar surse primare şi de netăgăduit devin inevitabil părinţii. În timpul şcolii aceste surse sunt treptat înlocuite de altele: cărţile şi, bineînţeles, profesorii. Păcatul de a nu şti, culpa insuficienţei cunoştinţelor apare, însă, abia la maturitate când, împresuraţi de problemele cotidiene şi de mortalitatea neuronală simţim că suntem depăşiţi. Pe lângă faptul că nu cunoaştem suficient mai şi uităm din ceea ce credeam de neuitat.

Ştiinţa înseamnă cunoaştere, un principiu de bază după care ne ghidăm existenţele muritoare. O cunoaştere imposibil de atins la nivel absolut, o utopie care, de fapt, nu poate aduce fericire. Cum poate fi mai fericit un bărbat care ştie că soţia sa nu este în realitate plecata în delegaţie cu serviciul, ci cu amantul? Sau o femeie care ştie cu precizie ziua şi ora când va muri? Alăturarea acestor două noţiuni: cunoaştere şi fericire este inevitabilă, căci viaţa este de fapt o continuă şi neobosită căutare a fericirii. Dar pe cine face cunoaşterea mai fericit în fond? Pe cine nu? Un geniu mizantrop va fi cu siguranţă în extaz aflând o formulă îndelung căutată, dar un biet muritor nu poate fi consolat de niciun Graal al cunoaşterii. Căci acesta nu-i va plăti întreţinerea şi nici nu-i va ţine de foame.

Ne îndoim, cugetăm, existăm. O parabolă a existenţei care se învârte în jurul aceleiaşi necunoscute: cunoaşterea. şi, în mod paradoxal, cu cât ştim mai multe, cu atât ni se va părea că ştim mai puţine. Pentru că nimeni nu le poate şti pe toate. Ca să fim sinceri, cred că nimeni nu şi-ar dori o asemenea povară.

Ajungem să credem că adevărata cunoaştere este destinată exclusiv celor fericiţi de soartă. Celor ocoliţi de necazuri lumeşti, însă cunoaşterea îmbracă multiple planuri. De exemplu, vecina de la trei ştie de câte ori se trânteşte uşa la lift. În orice minut al oricărei zile. Din cauza lipsei altor preocupări, ţelul său a devenit, mai mult sau mai puţin voluntar, un tic, o manie, în fapt bazată tot pe cunoaştere. Se ştie că auto-suficienţa nu este niciodată un atribut al unei minţi strălucite. Dar nimeni nu poate estima sau evalua cât din ceea ce ştim este sau va fi suficient şi, mai ales, faţă de cine. Prin urmare întreaga cantitate de informaţii ce gravitează in jurul unei persoane devine relativă.

Iar antidotul suprem împotriva acestei relativităţi este, în mod evident, absolutul. Nu ne opreşte nimeni să ştim cât mai multe, despre cât mai multe, chiar dacă poate nu vom avea nevoie vreodată de acele lucruri. Studii ştiinţifice au demonstrat că exerciţiul mental este o modalitate sigură de încetinire a decesului materiei cenuşii. În plus, care om nu doreşte, cel puţin la nivel teoretic, să-şi transmită bagajul de cunoştinţe către generaţiile viitoare care poate îi vor călca pe urme? Sau, de ce nu, să împărtăşească cu cei din jur din informaţiile preţioase adunate în decursul timpului?

Poate în acest mod, vei putea deveni miliardar. Căci după ce Mircea ţi-a adresat întrebarea despre cioboţica cucului, tu nu te-ai strâmbat sau te-ai făcut că plouă, ci ai căutat în dicţionar şi i-ai aflat denumirea. Apoi, la întrebarea finală de la “Vrei să fii milionar?”, ţi-a picat, ca prin minune: “Care este denumirea în limba latină a plantei ciuboţica cucului?” Tataie de la ţară poate va mai trăi câţiva ani buni dacă, în loc să se culce pe-o ureche în ideea că nu va avea el nevoie de telefon mobil, va învăţa să formeze numere şi va putea suna la Salvare când va avea o criză de inimă. Prietenul tău sigur va dormi mai liniştit noaptea dacă va vorbi cu fiica sa mai mult, o va întreba şi altceva în afară de ce a făcut la şcoală. Şi nu va ajunge într-o zi să descopere că aceasta a fugit de acasă, iar el nici măcar nu are habar unde ar putea-o căuta.

Cea mai bună soluţie e să ştim. De toate, despre toate. Muzică, filme, călătorii, istorie, literatură. Orice pare necesar sau mai degrabă util, e bun de memorat. Căci niciodată nu poţi ştii ce surprize îţi rezervă viaţa. Plăcute sau neplăcute, toate le poţi depăşi cu brio prin cunoaştere. Ştii câţi ani a durat războiul de 100 ani? Eşti un istoric bun. Ştii care e masa atomică a sulfului? Eşti un bun chimist? Ştii cât poartă fiul tău la pantof? Eşti o mamă bună. Ştii ce probleme are prietena ta? Eşti un prieten de nădejde. Ştii de toate, dar nu te lauzi niciodată şi încerci să-i înveţi şi pe alţii? Eşti un om bun.

Tu știi să îți conduci echipa ?

Două domnișoare, cu priviri obosite și cu o atitudine plictisită după o zi istovitoare de lucru, stau de vorbă într-o cafenea:

– Ia povestește-mi tu, șeful tău e ok?
– Să știi că îl admir mult, chiar este un model de urmat, dar șeful tău?;
– Hmmm, știi bancul acela: “Nu trebuie să mă priviți ca pe un șef, ci ca pe un prieten care are mereu dreptate”.

Voi ce părere aveți, sunteți niște lideri apreciați sau echipa vă vorbește de “frumos” pe coridoarele mici sau mari ale companiei sau prin colțurile ascunse ale cafenelelor la un frappe după program?

Managementul unui proiect nu reprezintă numai o bună planificare a activităților, o bună organizare și un control care excelează, ci și o coordonare remarcabilă a unei echipe.

Construirea echipei

În primul rând, pentru ca oamenii să te aprecieze, trebuie să și ai pe cine trebuie în echipa ta.

Evenimentele din cadrul unui proiect se modifică atât de frecvent și în momente atât de neașteptate, încât grupul care este implicat în implementarea proiectului trebuie să fie:

– Inteligent structurat: fiecare activitate pe care o întreprinzi fie că este vorba despre o acțiune mai simplă sau un proiect complex, necesită o echipă care să se muleze perfect pe nevoile definite inițial, echipa trebuie să fie alcatuită din experții potriviți pentru realizarea activităților programate. Spre exemplu dacă am o companie care se ocupă cu mai multe domenii de activitate ( IT, servicii de consultanță pe Fonduri Europene, servicii de consultanță turistică etc.), nu pot să îl numesc pe Domnul X, care este expert IT – evident ancorat într-o altă lume unde tehnologiile digitale 3D se îmbină armonios cu cele 6D, într-un proiect destinat contruirii unei pensiuni turistice la malul Mării Negre. E clar că pentru el treaba nu o să meargă deloc și riști să îl demotivezi fără cale de întoarcere. Așadar, atenție la structura echipei, chiar dacă ai oameni foarte isteți printre angajații tăi, nu trebuie să îi chinuim cu sarcini pe care ei nu le agreează implicându-i în proiecte care nu țin de domeniul lor. Găsește persoanele potrivite!
– Performant: cunoștintele și experiența își spun cuvântul în implementarea unui proiect, prin urmare grupul ales trebuie să dețină realizări deosebite în domeniul respectiv de activitate iar sub forma aspectului de cadru informațional membrii grupului trebuie să fie preocupați de cunoașterea continuă a tuturor configurațiilor legate de proiectul respectiv;
– Comunicativ: o bună comunicare între membrii echipei/grupului va conduce la eficacitate și eficiență. Trebuie să îți îndrumi echipa către dezvoltarea unei legături armonioase altfel o să îți pierzi timpul mediind conflicte care mai de care mai ciudate și caraghioase;
– Organizat: membrii grupului trebuie să cunoască foarte bine modul de funcționare a echipei pe parcursul implementării proiectului, fiecare trebuie să își cunoască responsabilitățile și limitele acestora, cum trebuie să interacționeze cu ceilalți, să își respecte termenele limită etc.;

Viziunea asupra echipei

Pentru că în momentul de față, în România, ne confruntăm cu o evoluție a afacerilor constant prezentă chiar dacă pe fondul crizei procentul de creștere s-a diminuat, managementul echipei de proiect este o necesitate în cadrul întreprinderilor. Adesea, pentru că goana după profit este atât de tentantă, mulți dintre directorii firmelor uită ce reprezintă de fapt o bună conducere a afacerilor lor. De aceea, multe dintre companii se confruntă cu diverse probleme care au în prim plan motorul succesului lor – resursa umană: oamenii nu sunt organizați, nu există comunicare, managerii nu sunt lideri eficienți și nu posedă abilitatea de a conduce echipa către reușită.

Ceea ce trebuie să reținem, este că, dacă ne vom axa eforturile mai puțin pe obținerea de profit și mai mult pe performanțele echipelor noastre, vom constata că beneficiile materiale de care vom dispune vor fi și mai demne de luat în seamă decât dacă ne-am concentra mai mult pe prima variantă.

Managementul echipei de proiect reprezintă managementul resurselor umane într-un proiect. Este important să cunoaștem care sunt diferențele între a dirija, a îndruma o echipă și a desfășura o activitate de stăpânire a personalului, adică diferența dintre  <ne interesează> și <nu ne interesează>, <ne pasă> și <nu ne pasă>.

Conducerea/dirijarea resurselor umane înseamnă:
– Delegare;
– Creativitate;
– Productivitate;
– Indicații;
– Feedback;
– Eficientizarea/optimizarea resurselor umane;
– Resurse umane privite ca pe o investiție.

Stăpânirea resurselor umane înseamnă:
– Dependență;
– Control;
– Reguli;
– Proceduri;
– Intimidare;
– Resurse umane privite ca pe un cost.

Prin urmare, cheia succesului în afaceri este un bun management al echipei destinate proiectelor afacerii tale. Și ca să reușești acest lucru eu zic că este esențial să privești oamenii ca pe niste investiții valoroase și nu ca pe niște costuri agasante.

R: Irina Velea

Cheia succesului austriac nu deschide uși în România

Iacătă a venit și prima ninsoare în București și cu ea spiritul Crăciunului pare a se fi desăvârșit.

Tabloul de iarnă schițat prin miile de ornamente puse la vânzare de hypermarket-uri și prin brazii, ghirlandele și luminițele prezente în marile centre comerciale nu putea fi completat decât printr-o binecunoscută Piață de Crăciun. Și cum de câțiva ani Bucureștiul nu face excepție de la această regulă, putem spune astăzi că avem o capitală care oferă spiritul sărbătorilor așa cum trebuie. Sau nu!?

Cum trăiesc românii spiritul sărbătorilor?

Spiritul Crăciunului este resimțit de fiecare individ în felul său, în sensul că unora le place să meargă la cumpărături, la săniuș sau la colindat, ori să asiste la tăierea porcului într-o atmosferă tradițională.

Altora le place să dea iama în pub-urile și restaurantele de pe Lipscani, făcându-le în această perioadă neîncăpătoare. În fiecare an există și persoane care își petrec seara de ajun în cluburile de fițe ale Bucureștiului, probabil căutându-l pe Moș Crăciun.

Succesul românesc – mici, vin și plăcinte

Totuși, există și persoane care știu să profite de perioada sărbătorilor, pe care le trăiesc și le petrec în cu totul alt fel, mai exact, prin muncă. Știm cu toții că munca e brățară de aur, iar spre surprinderea unora, românii încă n-au amanetat-o.

Piața de Crăciun din zona Universității reprezintă pentru micii antreprenori cheia succesului pentru un an 2013 fără griji. Astfel că, zeci de tarabe pline cu fel de fel de lucruri mai mult sau mai puțin de bun gust, sunt luate cu asalt încă de la începutul lunii decembrie de românii care fac din asta un mod de a-și petrece sfârșitul de săptămână.

Plăcintele cu iz de smântână sau de usturoi, cartofii spiralați prăjiți în ulei fierbinte, vestitul kurtos colac, dar mai ales micii perpeliți bine și vinul fiert, ieftin și prost, par să nu mai ajungă miilor de bucureșteni care se calcă în picioare seară de seară în mini-Piața de Crăciun organizată de edilii capitalei.

Și după cum spuneam mai sus, cineva profită pe această temă, rotunjindu-și frumos conturile. E vorba acei oameni care înțeleg că printr-o investiție inițială mică, pentru închirierea unui punct de vânzare, pot scoate un profit uriaș, oferindu-le românilor exact lucrurile cu care sunt obișnuiți de pe vremea tradiționalelor bâlciuri, lucruri care fac parte din stilul lor de viață și care-i fac fericiți.

Succesul austriac – prăjituri, bomboane și cultură

Ideea de Piață de Crăciun a fost preluată chiar din Austria, unde fastuosul se îmbină cu tradiția, distracția se îmbină cu cultura și toată lumea este fericită.

Dacă la noi toată iarna miroase a grătar, în cele mai frumoase locuri din jurul Vienei, de la mijlocul lunii noiembrie miroase a prăjituri de casă, a bomboane de ciocolată și a punch fierbinte.

În Viena nu este o Piață de Crăciun, ci fiecare piață sau piațetă capătă culorile, mirosul și atmosfera Crăciunului. În zona Primăriei, este cea mai mare zonă comercială, cu peste 150 de standuri la care se găsesc în special decorațiuni pentru bradul de Crăciun, dulciuri, băuturi calde. Austriecii au o poftă imensă pentru cultură și tradiție. Muzeele de istorie, muzeele de artă sau de științele naturii găzduiesc fabuloase standuri de artă populară tradițională și idei originale de cadouri.

Piața din zona veche a Vienei este recunoscută pentru decorațiunile de artizanat din sticlă de calitate superioară. Ateliere pentru copii în care se prezintă meșteșuguri tradiționale, reprezentații muzicale și spectacole distractive pentru toate vârstele se găsesc în fiecare colțișor de piață.

Și noi ce-am preluat?

Am preluat ideea cadourilor și decorațiunilor specifice sărbătorilor, care altora le aduce succes pe toate planurile de altfel, idee pe care am interpretat-o în stilul nostru tradițional.

Se pare că românii nu prea gustă cultura, iar negustorii autohtoni au înțeles asta. În România zilelor noastre închirierea standurilor pentru comercializarea de mici și cârnăciori prăjiți, alături de un vin ieftin, aduce mai mult profit decât decorațiunile tradiționale și meșteșugurile vechi.

Succesul altora ne poate învăța că pentru progres social și cultural trebui să oferim publicului cele mai desăvârșite produse, cele mai gustoase bucate și cele mai multe gânduri de bine, însă cheia succesului austriac nu deschide uși în România. Noi avem altă cheie, alt fel de butuc la ușă, alte mentalități, alt mod de viață și de ce nu, avem altă cultură.

10 lucruri pe care le întreprinde zilnic un om de succes

Este discutabil dacă există sau nu vreo rețetă miraculoasă a succesului, însă sunt câțiva autori demni de indicat care au dorit să ne împărtășească din experiențele  și cercetările proprii (autori recomandați – Robin Sharma, Dale Carnegie, Napoleon Hill).

Un șir de pași exacți ca în matematică pentru dobândirea succesului nu aș tinde să cred că există, pentru că fiecare funcționează și acționează în propriul mod cu sau fără complicații și artificii. Totuși, sunt anumite asemănări, o discplină zilnică, pe care acești oameni o respectă mai tot timpul. Spun “mai tot timpul” pentru că este aproape imposibil să întreprinzi aceleași lucruri chiar în fiecare zi.  Sunt o mulțime de factori externi care ne perturbă acțiunile, însă dacă ne propunem să lucrăm constant pentru succesul nostru, putem să includem în povestea noastră cotidiană, din ce în ce mai des, obiceiuri trainice.

Așadar, haideți să cunoaștem câteva dintre lucrurile esențiale pe care le face aproape în fiecare zi omul admirat și respectat de către noi toți:

1. Se trezește de dimineață, dornic să înceapă o nouă zi. Mănâncă un mic dejun sănătos și pleacă entuziasmat către pasiunea sa: job-ul sau afacerea proprie. Așadar, își începe ziua cu o atitudine pozitivă, nu mohorât și lipsit de chef, de parcă s-ar duce la măcel (mulți avem sentimentul acesta, nu-i așa?);

2. Când ajunge la birou, își notează în funcție de priorități toate lucrurile pe are le are de rezolvat în acea zi, acordându-i fiecăruia un timp de rezolvare. De îndată ce finalizează un item, îl șterge de pe listă. Prin urmare, în fiecare zi este organizat și focusat pe time management, orice om de succes știind că stăpânirea timpului este esențială pentru echilibrul său profesional și personal;

3. Își acordă cel puțin 30 de minute pe zi pentru a citi știri atât naționale cât și internaționale. Oamenii de succes sunt întodeauna la curent cu toate lucrurile importante ce se desfășoară în întreaga lume;

4. Deși expert în sfera sa de activitate, se documentează în fiecare zi și este la curent cu toate noutățile din domeniu. Um om de succes nu se plafonează, nici nu își permite un asemenea lux pentru că pașii repezi și vioi ai competiției se simt apăsător în urma sa, mai ales în aceste vremuri de impas economic. De multe ori veți vedea oameni foarte bine pozițonați în diverse funcții sau având afaceri prospere care încă merg la diverse cursuri, educându-se constant. Sunt niște intelectuali enciclopedici veșnic în căutare de nou și însetați de descoperiri;

5. Își face timp pentru masa de prânz – ora de relaxare. Gândiți-vă doar, lipsa unei alimentații adecvate și a unei mici pauze îți răpește din energia zilnică atât de necesară eficienței profesionale;

6. În fiecare zi își cultivă viziunea. Se gândește cum să își îmbunătățească activitatea, indiferent de domeniu. Analizează, cercetează și trage concluzii care influențează evoluția activității sale pe viitor. Menține permanent contactul cu partenerii și clienții pentru a afla cum ar putea să aducă un plus de valoare ofertei sale. Pe scurt, gândește în perspectivă;

7. Învață să fie lider și își dezvoltă această caracteristică în fiecare zi, ajutându-și și lăudându-și colegii sau subalternii. Chiar în cazul în care nu deține o poziție de conducere, el poate inspira pe cei din jur prin activitatea sa;

8. La sfârșitul zilei, nu uită niciodată să își contacteze cunoștințele, prietenii. Un om înțelept știe să își păstreze relațiile pentru că este conștient că oricând poate avea nevoie de sfatul și/sau ajutorul cuiva apropiat atât pe plan personal cât și profesional;

9. Ia cina acasă în familie, iese în oraș, în parc, la un film…. chiar și dacă acest răgaz este doar o singură oră, parfumul și gustul acestor clipe petrecute alături de cei dragi construiesc o viață personală armonioasă pentru care succesul profesional este temeinic. Altfel, ce sens are reușita sa de la birou dacă propria sa casă îl întâmpină mereu într-o  atmosferă dezolantă în care dăinuie singurătatea și melancolia? Îți spun eu, niciunul. Un om de succes este activ social, conectat mereu cu cei din jur;

10. Înainte de a intra în dulcele somn odihnitor, citește jumătate de oră dintr-o carte bună pentru a-și hrăni sufletul și adoarme liniștit și optimist cu gândul că mâine va fi o zi și mai bună.

Să nu aveți impresia că acest om este un erou ca în filmele științifico-fantastice pe care le vizionăm așa de des la cinema, că el nu are supărări, frustrări și momente de eșec. Da, surprinzător! Și el consideră uneori că a dat greș. Numai că pasiunea și optimismul îl determină să meargă mai departe.

Gândiți-vă atent la cele de mai sus, eventual citiți din nou și răspundeți sincer. Câte dintre aceste lucruri omiteți în fiecare zi? Ori în fiecare săptămână?

Dacă nu omiteți niciunul, felicitări! Sunteți pe drumul cel bun și vă puteți adăuga experiențele proprii tinzând și mai mult către reușită.
Dacă totuși vă lipsesc câteva, mai aveți puțin de lucru în atingerea și menținerea bunăstării în viața voastră. Cu siguranță însă cu voință și perseverență, veți reuși.

Succes!
R: Irina Velea

Tainele motivației la locul de muncă

Oare de câte ori auzim expresia aceasta când un angajat dorește să părăsească job-ul curent?

“ Pur și simplu nu mă simt confortabil la locul de muncă. Deși dețin un pachet salarial mai mult decât rezonabil, eu nu mă simt motivat, împlinit, voi renunța”.

Din păcate, de multe ori auzim rostite aceste cuvinte tăioase, ce ilustrează un tablou al eșecului lipsit de speranță și culoare.

Există numeroase cărți care ne prezintă un calup considerabil de teorii motivaționale. Orice manager cunoaște spre exemplu celebra piramidă a lui Maslow, care din punctul meu de vedere exprimă obiectiv și clar tot ceea ce avem nevoie de la viața noastră profesională: nevoi fiziologice, nevoi de securitate, nevoi de apartenență, nevoi de stimă și nevoi de autoîmplinire/autorealizare.

Nu de puține ori se întâmplă ca managerii să aleagă un singur tip de nevoie pe care să îl aplice apoi întregului personal. Aici este greșeala si de aceea uneori multe dintre companii se confruntă cu un flux de personal exagerat de amplu având în vedere condițiile bune pe care unele dintre ele le oferă la angajare.

Fiecare persoană este motivată în felul ei, are propriul său sistem de apreciere a mediului de lucru, de aceea foarte rar se vor găsi doi indivizi care să împărtășească același sistem de valori și aceleași principii privind motivația la locul de muncă.

Așadar, dacă printr-un salariu bunicel într-o companie bine cotată pe piață ne satisfacem nevoile biologice și de securitate, ne mai rămân nevoile de apartenență ( să ne simțim bine în colectivul de lucru și în atmosfera generală creată în organizație), nevoile de stimă ( să fim apeciați de cei din jurul nostru) și nevoile de autorealizare ( să tindem către perfecțiune).

Haideți să facem un top în ordine descrescătoare al celor mai apreciate tipuri de motivații, în afara salariului, gândindu-ne totodată ce ne-ar motiva pe noi cât și pe ceilalți dintre cele enumerate:

1.Mediul de lucru adecvat: angajații se vor simți întodeauna mai motivați să lucreze într-un loc spațios, cu o atmosferă caldă, familiară, dotat cu toate utilitățile și echipamentele necesare unei bune desfășurări a activităților;

2.Relațiile bune între colegi: dacă există înțelegere între colegi, aceștia vor fi motivați să câștige experiență alături de oameni talentați și competenți și să fructifice rezultatele bune pe care le obțin în cadrul echipei;

3.Recunoaşterea realizărilor precum și respectul şi stima atât a superiorilor cât și a colegilor. Laudele sincere sunt cei mai buni factori motivanți după satisfacerea nevoilor fiziologice, de securitate și de apartenență. Din punctul meu de vedere lauda este cea mai bună armă a unui angajator pentru creșterea eficienței echipei în momentul în care posibilitățile financiare scad sau nu sunt pe deplin satisfăcătoare;

4.Training-urile: o altă metodă foarte des utilizată care oferă rezultate pozitive pentru că angajații se simt conectați cu noile tehnologii, metode și inovații în domeniul lor de activitate;

5.Recompense, bonusuri, promovări: un nou telefon mai performant, un laptop, o excursie, un birou mai spaţios, o funcție mai înaltă cu mai multe responsabilități etc.. Acestea sunt foarte valoroase, demonstrează că munca depusă a atins performanţele aşteptate, iar pe viitor angajatul va depune un efort şi mai mare ştiind ca rezultatele sale vor fi apreciate și respectate;

6.Flexibilitatea programului: pentru mule persoane, un program flexibil care să le permită rezolvarea altor probleme personale din afara serviciului este un factor extrem de motivant;

7.Încrederea: este foarte important ca un angajat să primească toată încrederea de care are nevoie; adesea, mulți manageri fac marea greșeală de a suspecta oamenii din subordinea lor de diverse fapte (neloialitate, sustragere de date interne și oferite competitorilor etc.) lucru care conferă o atmosferă de lucru încordată, suspicioasă, aspect total nefavorabil implementării activităților firmei;

8.Provocările: proiectele interesante sunt factori motivanți pentru numeroase persoane;

9.Pe ultimul loc, surprinzător dar cât se poate de real, există persoane care sunt motivate de amenințări/intimidări; când li se menționează că își vor pierde job-ul sau li se vor scădea salariile dacă nu realizează o anumită activitate într-un anume interval de timp, acestea vor realiza acea activitate mult mai eficient decât dacă li s-ar promite un bonus. Aceasta se numește motivație negativă si este destul de des răspândită în rândul angajaților, mai ales pe perioadă de criză financiară;

Prin urmare, dacă un manager dorește să dețină în departamentul său o echipă motivată, care să lucreze eficient și să ajungă la rezultatele scontate, acesta trebuie să descopere ce anume motivează fiecare persoană în parte și să aplice acele strategii în mod corespunzător.

Spor la descoperit!

R: Irina Velea