Interviu cu Andrei Mihăilescu: succesul ține de atitudine, nu de vârstă

Reporter: Ai 27 de ani de ani și, din afară, pare că ai cunoscut deja succesul. Ești manager în restaurație și organizare de evenimente și președintele unei organizații de tineret. Cum ai defini tu succesul?

Andrei Mihăilescu: Încă 26, aș putea spune. Succesul reprezintă pentru mine o stare de bine, de împlinire pe plan profesional sau personal, de autodepășire. Succesul are înțelesuri diferite pentru fiecare persoană, în funcție de atitudinea, de așteptările și de dorințele proprii. Îl putem regăsi atât în lucruri mici, cât și în aspecte majore ale vieții. Aș putea defini succesul și ca un mix de muncă, șansă și motivație – în combinații variabile – și cred că are ca rezultate finale satisfacția proprie, precum și recunoașterea din partea celor din jur. Pentru a avea success nu trebuie să faci lucrurile bine sau foarte bine, ci excelent sau excepțional!

R: Ne poți descrie pe scurt, în ce constă job-ului tău și care sunt cele mai mari provocări în domeniul în care activezi?

A.M: Cred că menirea jobului meu este de a-i face pe oameni fericiți. Și spun asta pentru că, deși din exterior un restaurant/salon de evenimente poate fi văzut doar ca o sursă de alimentație (eventual socializare), încerc să le ofer clienților o experiență, o emoție de neuitat. Dacă mă refer la evenimentele private, în special nunți, responsabilitatea pe care mi-o asum este una foarte mare. Vorbim de unul dintre cele mai importante momente ale vieții – nunta unei persoane – iar rolul meu este să le ofer ”perfecţiunea” acestei seri. Plecăm de multe ori de la îndoieli (”Dacă n-o să fie bine?”, ”Dacă se întâmplă ceva?”), pe care trebuie să le anulez și, evident, să clădesc încrederea clienților. Urmează apoi depășirea așteptărilor, pe care o pot oferi prin pregătiri și planificări atente și o mare grijă față de detalii. Marea provocare cu care mă confrunt constă în faptul că serviciile pe care le oferim nu ne oferă decât două alternative: clienți nemulțumiți sau clienți extrem de fericiți. Nu există cale de mijloc, iar distanța dintre cele două categorii este minusculă. Așadar, e ca și cum am merge pe un teren minat. În cazul în care nu ne-am pregătit suficient, nu am studiat cu atenție planul sau nu suntem mereu conectați la ceea ce se întâmplă în jurul nostru, eșecul poate apărea foarte ușor. Însă motivația zâmbetelor de pe fața clienților, a strângerilor în brațe de după eveniment, a mărturisirilor cum că a fost ”perfect” și a recomandărilor mai departe, îmi oferă energia și forța de a fi mereu la înălțime pentru clienții-partenerii mei.

Ce ar trebui să ştim despre târgurile de joburi

„Doreşti perspective noi în carieră ? Vrei să te dezvolţi personal şi să fii parte dintr-o mare companie ? Ţinteşti spre un venit bun, peste medie care să te motiveze cu adevărat? Atunci trimite un CV şi o scrisoare de intenţie şi ai cele mai mari şanse să faci parte din echipa noastră!” – cam aşa sună anunţurile pentru joburi noi pe site-urile specializate ori în diverse publicaţii, iar celor care sunt în căutarea unui nou loc de muncă probabil că le sunt deja familiare.

Cele pe care le veţi citi în continuare pot fi folositoare atât celor care au o afacere şi se gândesc că ar avea nevoie de mai mulţi angajaţi dar şi celor care aspiră la un job pentru un trai decent ori celor care îşi doresc un viraj în carieră şi caută calea cea mai bună de a escalada piaţa, oferta, poate chiar şi propria voinţă şi motivaţie.
Participarea la un târg de joburi îţi poate deschide porţi la care nici n-ai visat, şi-ţi poate oferi o nouă perspectivă a direcţiei spre care se îndreaptă cariera şi întreaga ta existenţă.

Trebuie să ştii că un târg de joburi este ca un coş imens cu multe surpize, cadouri şi provocări. Şi aceasta, pentru că explozia tehnologică şi informaţională din ultimii ani, corelate cu schimbările de pe piaţa muncii, au făcut ca târgurile de joburi să evolueze într-o direcţie mai eficientă atât pentru candidaţi cât şi pentru angajatori. DINAMISMUL este cea mai importantă caracteristică, fiindcă timpurile când companiile nu făceau decât să strângă tone de maculatură sub formă de CV-uri sunt demult apuse. Şi chiar dacă eşti satisfăcut de poziţia actuală, nu strică sa te informezi cu ofertele din câmpl muncii, cu remuneraţiile actuale ori cu trendurile în anumite domenii profesionale.

Ar fi bine aşadar să te gândeşti să participi la un târg de joburi pentru că a participa la o asemenea manifestare e ca şi cum ai cumpăra dar ai şi începe să citeşti imediat cel mai bun şi văndut best-seller fără să te gândeşti că ai deja o bibliotecă plină! Te pui la curent imediat cu cele mai noi tendinţe în vănzări, resurse umane, IT, marketing şi poţi identifica care sunt cele mai căutate domenii, în general.

Interviu cu dl.Preotesescu Emil

Redactor: Spuneti-mi va rog ce anume ati reusit sa realizati pana acum in afacerea pe care o aveti?

Preotesescu Emil: Firma noastra se ocupa cu importul si productia de perii industriale si in special perii pentru salubrizare. Traditia porneste de la tatal meu care s-a ocupat cu acest lucru de cand era in liceu. Ulterior s-au produs toate aici dar datorita concurentei, a trebuit sa importam. Mai exista si perii speciale, dar in proportie de 90% perii de salubrizare. Afacerea are o vechime de 17 ani, s-a infiintat in anul 1995. Suntem foarte incantati de ceea ce am realizat pe plan extern, pe partea de export cu Moldova si Bulgaria si lucrurile merg foarte bine in aceasta directie, mai bine decat ma asteptam. Mai ales ca efortul este unul mult mai mic decat efortul care se face pentru clientii din tara.

O alta mare realizare o reprezinta echipamentele pe care le-am achizitionat recent, chiar daca le-am luat la mana a doua sunt echipamente unice in Romania. La nivel european aceste utilaje nu reprezinta chiar o noutate, insa pentru Romania chiar reprezinta o premiera, pentru ca nimeni nu mai are asa ceva. Pentru cei care detin aceste masini singura posibilitate este sa lucreze non-stop. De aceea aceste masini necesita cel putin o persoana care sa supravegheze functionarea lor, persoana pregatita in acest sens.

R: Drumul spre succes este unul destul de lung, cu multe obstacole, atat momente placute cat si mai putin placute. Despre momentele placute care v-au marcat afacerea mi-ati povestit deja. In ceea ce priveste situatiile mai putin placute peste care ati dat de-a lunul timpului, mi-ati putea da cateva exemple in acest sens?

P.E: O situatie foarte putin placuta este atunci cand aflu ca unul din clientii nostri a dat faliment. Pentru ca noi avem clienti inca de cand ne-am infiintat. A fost o perioada commplicata la inceputul crizei dar s-au luat masuri in acest sens si ne-am revenit rapid. S-a muncit mai mult. Desi cifra de afaceri a scazut, la fel si profitul, s-au vandut mai multe produse pentru ca noi, in ultima instanta, am micsorat pretul produselor. Nici acum nu pot spune ca este un pret mult mai mare fata de atunci. Apoi am zis ”hai sa vedem ce putem face si inafara” si astfel au aparut colaborarile cu Moldova si Bulgaria. Si la noi de exemplu nu exista agenti de vanzari, clientii suna la noi, pentru ca vorba merge din persoana in persoana.

R: Cum reusiti sa va promovati afacerea? De promovarea prin social-media ce parere aveti?

P.E: Avem un site, care nu este chiar o reusita. A fost facut in fuga acum cativa ani si asa a ramas. L-am fi vrut mai simplu.Noi privim aceasta afacere numai din punct de vedere tehnic, iar site-ul este un pic mai avansat decat le-ar folosi celor care cumpara. Am fi vrut sa fie un site care sa explice mai mult produsele. Ca si promovare, incercam sa mergem pe etape: in primavara pentru clientii de vara, deci clientii care se ocupa cu salubrizarea, in toamna avem pentru clientii de iarna care se ocupa cu dezapezirea. Dar nu avem timp pentru promovare, chiar daca am sporit personalul, nu este timp pentru asa ceva, desi clienti ne-am dori oricat de multi.

Sunt de acord si cu promovarea prin social-media insa nu pentru toate produsele, pentru ca noi avem si produse mai specifice. Pe facebook sau pe alte site-uri de acest gen ar merge produsele de larg consum, pentru ca se intra intr-un mediu in care firmele de nivelul celor cu care lucram noi nu intra. Si partea de ofertare este foarte complexa. Pana gasesti o persoana de la achizitii printre 1-2 mii de oameni intr-o firma nu este deloc usor. Deci cel putin pentru genul acesta de firma social-media nu este o idee foarte buna, in rest am o parere ok despre aceasta modalitate de promovare.

R: Cum s-a ajuns la colaborarea cu cele doua tari? De ce Moldova si Bulgaria?

P.E: In momentul in care a inceput criza au fost taiate fondurile pentru firmele mari si astfel oprindu-si proiectele au oprit si comenzile. Si atunci automat au scazut preturile pe toata tara. Apoi am scazut preturile, am promovat insa in zadar. In decembrie 2010 a fost pentru prima si ultima oara cand au fost 3 saptamani de concediu fortat pentru ca nu aveam activitate. Initial s-a inceput cu un angajat part-time, student la medicina care lucra doua ore pe zi, caruia i-am luat calculator, telefon si ca sa fie mai motivat i-am oferit un comision din vanzari. Fiind din zona asta vorbea multe limbi mai rare: bulgara, sarba, ucraineana, macedoneana si croata. Ulterior de Moldova s-a ocupat sora mea pentru ca nu a fost impedimentul limbii.

R: Cum decurge o zi normala din viata dvs?

P.E: Programul este de la 8.00 la 18.30 cel putin. In general dimineata imi fac lista cu activitatile pe care le am de facut si apoi la treaba. Aproape de dupa-amiaza lucrurile se mai linistesc cand clientii pe salubrizare termina activitatea. Pana atunci este lucrul cu clientii apoi este mai lejera activitatea. Asta se intampla in fiecare zi, de luni pana sambata pentru ca lucram si sambata. Insa nu lucram in zilele care sunt notate cu rosu in calendar, pentru ca am observat ca numai in acele zile sunt accidente de munca. E unpic altfel fata de alte firme. Noi de exemplu de 1 mai lucram, de 1 iunie la fel, dar in zilele in care este sarbatoare mare, nu.

R: Cum reusiti sa imbinati viata personala cu cea profesionala?

P.E: Reusesc foarte bine. De la ora 18.00-19.00 pana la ora 23.00 e timp suficient ca sa fac o multime de alte lucruri. Eu fac mult sport, este un hobby, o pasiune a mea. Dar din cele 7 zile intr-o saptamana ramane timp si pentru distractie si pentru mare si pentru munte si pentru sport si pentru orice altceva. Sport practic de 11-12 ani. Imi plac de asemenea si sporturile extreme, sunt parasutist la Aeroclubul Romaniei de cativa ani si iarasi este un punct in care am invatat si partea de rigoare si partea de distractie care trebuie sa fie tot timpul separate, pentru ca doar o secunda de miscare gresita si se duce totul. Asa si in afacerea mea, unde o miscare gresita poate insemna pierderea clientului.

R: As vrea sa stiu daca exista o persoana care v-a calauzit pasii in viata sau o persoana pe care ati avut-o drept model?

P.E: Da, cred ca ar fi tata. El a inceput partea cu periile inca din liceu si eu tot la fel si intamplarea a facut ca eu sa fac aceiasi facultate ca si el. Imi place foarte mult ceea ce fac acum, este ca si un mod de viata. La inceput nu vedeam atat de departe, daca va fi greu sau nu. Dar lucrurile sunt grele, necesita multa munca si este foarte greu sa tii pasul cu clientii deja existenti dar mai ales cu cei potentiali. Cel mai important a fost ca a trebuit sa ma schimb, sa trec de la partea de angajat, caruia I se dadea ceva sa lucreze si sa isi termine treaba la partea de conducere, unde trebuie sa tin totul sub control.

R: Ce sfaturi le-ati oferi tinerilor din ziua de astazi care doresc sa isi intemeieze propria afacere?

P.E: In principiu partea de munca, sa fie cu ochii in patru pentru orice oportunitate. Focus pe ceea ce si-au ales ei, 10 grade stanga, 10 grade dreapta dar nimic mai mult. Deci ”vezi-ti de treaba ta!”

R: Mai am o singura intrebare dle Preotesescu. Spuneti-mi va rog daca ati fi vrut sa va mai intreb ceva si v-ar fi placut sa-mi raspundeti?

P.E: Mai exista un lucru.Cel putin la noi am ajuns sa consideram ca productia care se face in tara este scumpa. Si astfel am ratat anumite ocazii. Am avut clientii care au vrut produse care nu se fabricau in tara si le-au luat la preturi mult mai mari decat daca le-am fi dat noi cumparandu-le tot din tara. Noi avem aceiasi clienti dintotdeauna si la achizitii avem aceiasi provideri si nu i-am schimbat si ne-ar fi greu pentru ca acele produse sunt facut pentru noi, au anumite caracteristici special create pentru noi. Aceasta ar fi un punct negru pentru noi pentru ca un antreprenor trebuie sa vada posibilitatea de a gasi si un alt provider, pentru ca intotdeauna este loc de mai bine.

Redactor: Andra Ghiorghica

Interviu cu dl.Ungureanu Florentin

Reporter: Știu că dumneavoastră domnule Ungureanu sunteți la conducerea Rainbow Company Production Srl. Îmi puteți spune mai multe despre afacerea pe care o aveți?

Ungureanu Florentin: Da. Firma a fost înființată în anul 1992 și inițial am avut activitate de comerț, cu scopul încă de la început de a ajunge la producție. Acesta a fost practic încă de la început visul nostru, să facem producție, cu toate că este un domeniu destul de greu de susținut și chiar cu venituri mai mici decât cele care pot fi obținute din comerț, dar a fost visul nostru să producem ceva, să rămână după noi, să dea un exemplu.

R: Acesta a fost singurul domeniu de activitate al firmei?

U.F: De-a lungul timpului am avut mai multe domenii de activitate. Mai exact, noi mai tot timpul am funcționat cu cel puțin două-trei domenii diferite de activitate simultan, tocmai în ideea de a avea continuitate. Chiar dacă unul dintre domenii apune, să putem să mergem mai departe cu firma și să putem să ne păstrăm aportul de experiență pe care îl câștigăm în timp, apoi transformându-l în niște rezultate. Practic la început firma a pornit cu o activitate de import de produse electronice și servicii pe domeniul ăsta, adică service de electronice și chiar o mică producție pe domeniul ăsta.

Chiar am făcut la un moment dat aparate de jocuri electronice, asta întâmplându-se undeva prin 1993-1994, după care am diversificat și cu importul de produse alimentare și am avut o producție foarte bună pe Belgia și pe Olanda unde niște parteneri ai noștri cu care lucram foarte bine și-au manifestat intenția să pornim o activitate de producție în România. Ulterior am pătruns pe piața românească cu produsele pe care le aduceam și am luat decizia comună să facem producția asta în România pentru piața Europei de Est în mod special.

Asta se întâmpla cam între 1994 și 1996. Așa am pornit să achiziționăm terenurile de aici din Bragadiru, luându-le succesiv, câte un lot,câte un lot, în intenția de a face o hală de producție, să dezvoltăm proiectul ăsta. Într-adevăr am pornit investiția celor 3000 mp, o suprafață destul de mare pentru momentul respectiv. Pe lângă toate acestea am mai avut și transporturi internaționale de mărfuri.

R: Care a fost cel mai dificil moment prin care ați trecut?

U.F: Momentul cel mai dificil pe care l-am avut a fost începutul anului 1997 când eram în plină lucrare de construcție a spațiului pentru producție, atunci în decembrie fiind cea mai bună lună pentru vânzări atât pe domeniul electronicelor cât și pe domeniul produselor alimentare și a dulciurilor, am făcut niște importuri destul de mari pe care le-am distribuit în piață și bineînțeles că plata era șa vânzare ca să putem stimula și comercianții cu care lucram, facturarea evident s-a făcut pe lei, iar la vremea aceea cursul era de două mii nouă sute de lei în decembrie și a ajuns în martie până la aproape șaptesprezece mii de lei un dolar. Iar asta a făcut ca noi să importăm pe un preț, să distribuim și să facturăm în lei și să încasăm în momentul la care în dolari să avem nici măcar a cincea parte investită inițial. Ăsta a fost un moment extrem de dificil pentru noi, pentru firmă. Am avut un blocaj atunci de aproape un an în care nici cu importurile nu am mai putut continua, nici cu serviciile în domeniul transporturilor. După asta ne-am repliat, am tot căutat soluții de revenire și am pornit o nouă activitate, care a fost producția de tâmplărie, aluminiu, pvc și pereți cortină, activitate pe care am desfășurat-o mulți ani și a fost cu rezultate bune și avem un portofoliu important aici. Am lucrat și pentru firma Impact, care este cel mai mare developer de rezidențiale, dar și mulți alți clienți foarte mulțumiți.

R: Și care este domeniul actual de activitate?

U.F: Remarcând ceea ce se întâmplă cu mediul care este tot mai deteriorat și dacă ținem cont și de schimbările climaterice și chiar educația primită în ceea ce privește domeniul ăsta. Am putea face fiecare câte puțin pentru a schimba ceva, pentru a rămâne ceva după noi. Și am căutat un domeniu în care să se regăseasca latura ecologică și astfel ne-am oprimit asupra unui material special, care se obține din reciclarea peturilor și ambalajelor din industria alimentara. Deci ceea ce ajunge la noi să fie pe toate câmpurile și în toate apele, poate fi transformat într-o materie prima extraordinară. Asta se întâmpla în urmă cu aproximativ cinci ani și am prospectat piața europeană șă vedem ce există în domeniul ăsta și astfel am găsit niște parteneri din Belgia și Germania care făceau astfel de reciclări. Am început cu o activitate de pionerat tocmai pentru că este destul de greu să convingi populația să achiziționeze produse care ajută mediul, să renunțe la a cumpăra unui produs din lemn în favoarea unui produs făcut din acest material. Prin urmare am pornit la un drum anevoios dar ne-am înarmat cu răbdare și până la urmă am reușit. Am investit foarte mult în domeniul ăsta cum ar fi timp, energie și bani, deși la vremea aceea părea ceva de nerealizat. Însă mie mi-au plăcut întotdeauna provocările și tocmai de aceea m-am inhămat la acest drum greu. Mereu m-au mișcat lucrurile care au însemnătate, care nu sunt foarte ușor de realizat dar sunt importante. În prezent suntem singurii din România care facem așa ceva.

R: Îmi puteți spune mai multe despre produs?

U.F: Produsul are o investiție inițială mai mare decât cea a lemnului, însă pe parcurs își scoate foarte bine investiția inițială deoarece nu are nevoie de mentenanță, de îngrijiri suplimentare. Este un materiale care nu se degradează nici la cicluri repetate de îngheț, nici la ultraviolete, care imită foarte bine lemnul sau piatra și nu necesită nici o altă substanță toxită care să-i mențină durabilitatea. El se încadrează foarte bine în mediu deoarece are un aspect armonios, dacă nu știi despre ce este vorba, trăiești cu impresia că este din lemn vopsit. E prietenos cu mediul, având șase nuanțe disponibile printre care gri, bej, maron, roșcat etc.

R: De ce are un preț inițial mai mare decât cel al lemnului?

U.F: Procesul prin care se ajunge la acest material și ulterior la produs este unul destul de complex țo îndelungat. Plecând de la colectarea peturilor și ambalajelor, care este una anevoioasă, apoi la prelucrarea materialului și extrudarea profilelor, care este un proces tehnologic destul de scump, în sensul că acele mașini de extrudare au o valoare de câteva milioane de euro, deci nu este o tehnologie ieftină și ușor de achiziționat. Cu toate astea ma investit sume mari de bani, timp și energie, conștienți fiind de faptul că după o anumită perioadă de timp vor aduce efectul scontat.

Deci fiind procesul acesta lung și de durată și destul de scump, e firesc că și produsul final ajunge să aibă o valoare mai mare decât cea a lemnului. Din păcate la noi, se pune accent pe prețul inițial, de achiziție, lumea nu face și un calcul viitor ca să vadă cu adevărat rentabilitatea produsului.

R: Cum ați debutat activitatea în acest domeniu?

U.F: După primii ani am dorit să promovăm mai mult produsul nostru și am participat la tot felul de expoziții, am făcut donații pentru instituțiile publice, să le ducem să folosească bunurile pe care le producem noi, să le ducem să vadă care le este rezistența în timp. După care am început să avem o gamă de clienți care ne-au apreciat produsele și practic astăzi suntem prezenți în toată țara, nu există județ în care să nu avem clienți și să nu se găsească produsele noastre. Atenția noastră a fost mai mult asupra domeniului public unde sunt investiții mari care se fac pentru amenajarea parcurilor și a locurilor de parcare și a spațiilor publice și unde este foarte importantă, pe lângă calitate și rezistența la vandalism. Și din nou aici avem câteva argumente pentru care suntem primii pe piața și anume:materialul este foarte dens și are o greutate foarte mare. În plus, sunt foarte rezistențe la șocuri mecanice. Sunt de asemenea și anti-graffiti pentru că materialul nu absoarde în pori fiind foarte dens și dacă vii doar cu un jet de apă nu mai rămâne nimic la suprafață, se șterge tot. De asemenea, nu este un combustibil așa cum este lemnul, deci nici tentația asta nu există. Toate astea promovează materialul în sine.

R: Ce anume vă nemulțumește în momentul de față?

U.F: Din nefericire, în ceea ce privește sprijinul legislativ care ar fi necesar ca să promovăm acest domeniu ecologic de activitate, la noi din păcate nu există. Dacă s-ar realiza acest lucru mai repede și la noi, pentru că în occident există de mulți ani, cu siguranță efectele ar fi notabile și ar crește inclusiv interesul achizitorilor care ar fi benefic absolut tuturor, până la consumatorul final.

R: În București unde găsim materialele dumneavoastră?

U.F: Avem în sectorul 1, în sectorul 2, la Adminitrația lacurilor și parcurilor unde am făcut în urma cu ceva timp o donație, tocmai ca să le vadă în timp calitățile pe care le-am expus și chiar de curând am făcut un proiect foarte frumos împreună cu Administrația lacurilor și parcurilor și chiar cu Hewlett Packard, care a investit și pentru imaginea lor și pentru aspectul ecologic al țării. E vorba de Parcul Tineretului unde am reabilitat două poduri pietonale cu metrialul acesta ecologic, care este cel mai rezistent la mediul de umiditate și au ieșit foarte frumos, am făcut și public lucrul acesta.

R: Care sunt momentele cu care vă mândriți?

U.F: Ca și clienți notabili aș putea să spun că am câștigat două licitații cu produsele noastre la Compania Națională de Autostrăz și Drumuri Naționale, care în urma demersurilor făcute de noi, am încercat să rupem tradiția asta, să rupem inerția către lemn. La fiecare licitație există un caet de sarcini și tu nu poți participa dacă în caietul de sarcini nu sunt trecute trasaturile de care ai tu nevoie, cerințele care să-ți ofere ocazia să participi. Nu aveam cum să participăm dacă nu suntem ceruți în caietul de sarcini cum s-ar zice. Am câștigat acea licitație fapt cu care ne mândrim și cu materialele noastre s-au realizat spațiile de parcare și odihnă de pe autostrăzile naționale. E o mândrie să găsim produsele noastre pe toate autostrăzile naționale, chiar dacă nu sunt ele multe.

Chiar luna tercută am mai câștigat o licitație tot la Compania de Autostrăzi și Drumuri Naționale care urmează să utileze zona de nord a țării pentru că are mai multe regiuni. Și acesta este un pas important și pentru promovare cât și pentru că oamenii încep să se întâlnească din ce în ce mai des cu produsul nostru. Aici, unde vedeți dvs.am creat un complex de logistică pe o suprafață de 35.000 mp pe care i-am cumpărat cu mai mulți ani în urmă in loturi succesive, complex în care avem 8000 mp spații de birouri, inestiție de care suntem foarte mândri. În asta ne consumăm acum timpul și energia și urmează să participăm luna viitoare și la o expoziție în Germania. Încercăm să diversificăm cât mai mult, facem în continuu modele noi, ca să mulțumim clienții.

R: Care este visul dumneavoastră?

U.F: Întenția noastră de viitor este să achiziționăm o linie tehnologică de extrudare. Deci am avea să prelucrăm noi înșine și materia primă și să fim și primii și singurii producători de profile de genul acesta.

R: Ce puteți să-mi spuneți de alte proiecte?

U.F: Am avut acum ceva timp proiecte cu Mai mult Verde și Green Revolution care sunt niște societăți non-profit ce la fel ca noi susțin ecologia. În cazul lor au fost proiecte cunoscute și făcute publice iar noi am venit cu mobilierul urban. Deci am încercat permanent să ne alăturăm celor asemeni nouă și în mod reciproc ne sprijinim ca lucrurile să fie la vedere, mai pertinente, mai tangibile, ca oamenii să își dorească să le cunoască și să fie din ce în ce mai mulți cei care participă șa protecția mediului. Și spre bucuria noastră au început să fie din ce în ce mai mulți.

Un alt lucru frumos pe care l-am făcut, este acela că am angajat și persoane cu dizabilități, încă din anul 2004 pentru un proiect pe care l-am avut la vremea respectivă aici în Bragadiru cu Fundația Motivation, care se ocupă de persoanele cu astfel de probleme. Atunci ne-am confruntat și noi și am văzut care sunt problemele pe care le au ei și am luat decizia să angajăm și astfel de persoane pentru a-i ajuta. Cel mai important, am vrut să nu se simtă marginalizați. Eu unul sunt foarte plăcut impresionat de atitudinea pe care o au ei, pentru că deși au un handicap nu se izolează.

R: Cum decurge o zi normală din viața dumneavoastră?

U.F: Ar putea fi destul de istovitoare dacă nu aș face ceva ce îmi place foarte mult. Pentru că, pornim programul de la 7.30 și avem o scurtă ședință cu ceea ce avem de rezolvat în ziua respectivă, avem întâlniri cu diverși clienți, atât în București cât și în țară, avem multiple deplasări la expoziții, lucrăm și cu firme de construcții, am făcut diverse donații pe care grădinițe și școli, etc. Și atunci timpul trece foarte repede atunci când ești implicat și faci o mulțime de activități. În medie, o zi normală se termină pe la 18.00-19.00 cel puțin dar eu zic că se merită. În momentele de față, ca să rămâi pe piață trebuie să tragi tare și să consumi multă energie și mult timp.

R: Care ar fi principiile care stau la baza activității dumneavoastră?

U.F: În primul rând ne-am propus ca tot ceea ce facem să ne reprezinte și să fie lucruri sau servicii de care să fim mândri. Asta presupune că ținem foarte mult la calitate, la respectul pentru client și pentru banii pe care-i plătește. Încercăm să facem lucrurile într-un mod cât mai organizat și cu rezultatele cele mai bune, folosind tehnologii noi, educarea personalului. Ținem foarte mult ca ceea ce realizăm să dăinuie. Deci ar rămâne seriozitate, calitate și respect. Același lucru pe care îl așteptăm și din partea semenilor noștri. Și eu zic că întotdeauna, dacă vrei rezultate trebuie întâi să oferi și apoi să aștepți să primești.

R: Există o persoană care v-a călăuzit pașii în viață? O persoană pe care ați luat-o drept model?

U.F: Din clipa în care am pornit activitatea în domeniul privat nu pot spune că am avut un exemplu, foarte mult a contat educația pe care am primit-o de acasă, apoi și școala. Cred că mi-a plăcut mai mult ca eu să fiu un model, decât să am un model. Nu pot spune că am avut un model profesional, însă m-au stimulat foarte mult provocările în schimb. Și eu zic acum că sunt mândru pentru realizările de până acum.

R: Cum reușiți să vă promovați afacerea?

U.F: Prin site-ul pe care-l avem, prin expozițiile la care participăm, care nu neapărat dau rezultate imediate, chiar s-a dovedit că nu dau rezultate imediate, dar măcar ne facem cunoscuți, prin parteneriatele pe care le avem cu tot felul de fundații, prin donațiile pe care le facem. Sigur că în primă instanță produsul este cel pe care îl scoatem în evidență.

R: Ce sfaturi le-ați oferi tinerilor care doresc să aibă propria afacere?

U.F: Ceea ce este foarte important este să urmeze un feeling interior pe care îl au pentru domeniul ales. Apoi să studieze foarte mult, pentru că este un lucru foarte important. Apoi o deschidere extraordinară este cunoașterea limbilor străine. Și apoi ajungem la comunicare, poate cel mai important lucru pentru a reuși în viață. Și pentru tineri oportunitățile sunt destul de mari în măsura în care își canalizează eforturile și energia pentru asta. Să fie încrezători că oricât ar fi de greu, să aibă tenacitatea și energia necesare de a nu renunța și cu siguranță că vor ajunge să reușească. Chiar dacă ne aflăm într-un moment mai dificil, ne punem mare speranță în cei tineri, care vin din urmă pentru că au o altă mentalitate, au forța necesară de a schimba ceva, de a duce ceva nou. Și eu de asemenea promovez tinerii. Mulți dintre angajații noștri și-au deschis la un moment dat firme și chiar dacă eu am pierdut o persoană bună, care a plecat și și-a deschis propria afacere, m-am bucurat pentru că ăsta este mersul firesc al lucrurilor și așa putem ajunge la un moment dat să promovăm mai mulți lucrurile în beneficiul nostru.

Și bucuria cea mai mare este că și din mâinile mele au plecat niște tineri care ajung să reușească și cu care ulterior am și făcut afaceri împreună, deci acest lucru mă face să mă simt foarte bine.

R: Mai am o singură întrebare domnule Ungureanu. Ce anume ați fi vrut să vă mai întreb și v-ar fi plăcut să îmi răspundeți?

U.F: Nemulțumirea mea cea mai mare vine din prea puțina implicare a legislativului într-o problemă cum este cea ecologică. Sigur, sunt diverse lucruri de rezolvat și avem multe chestiuni de adus la un upgrade al momentului,dar mi-aș fi dorit foarte multe ca legislativului să fie mai implicat și mai pertinent în a aduce ceva. Cu foarte puțin se poate face foarte mult. Cu o simplă lege, dacă ar fi implementată astăzi, efectele ar fi vizibile imediat. Ăasta este de asemenea și visul meu cel mai mare. Am avut câteva întâlniri cu persoane de la Ministerul Mediului, cărora le-am expus situația, iar ei l-au înțeles, l-au acceptat ca fiind o necesitate, doar că schimbările astea frecvente politice determină ca acolo să fie alte persoane care vin și tot așa. Dar suntem încrezători că lucrul acesta se va întâmpla mai devreme sau mai târziu și am vrea să dezvoltăm cât mai mult domeniul ăsta.

Redactor: Andra Ghiorghica

Interviu cu doamna Năstase Alexandra

Reporter: Vă rog să-mi spuneți mai multe despre afacerea dvs. Ce anume ați reușit să realizați până în prezent?

Alexandra Năstase: Este o afacere de familie care a avut o pauza de aproximativ 10 ani. Este o poveste un pic mai lungă care a început în anul 1960, de atunci a început practic această afacere, când bunicul meu s-a asociat cu o Cooperativă Meșteșugărească. În cadrul acestei înțelegeri s-a construit o hală de producție pe proprietatea noastră în interiorul căruia se află și acum un număr mare de utilaje. Această afacere a mers până în momentul în care bunicul meu a decedat, iar apoi a încercat să se ocupe tatăl meu de ea, dar fiind perioada post-comunistă, a fost mai dificil. Astfel a urmat pauza respectivă, după care am reluat eu afacerea.

Bunicul meu avea contracte în Grecia, exportând jucării din lemn și diferite corpuri de mobilă. Este o afacere din care familia mea s-a întreținut și a trăit decent timp de 40 de ani. Este o afacere cu care eu am crescut și am copilărit și cunosc foarte bine toate procesele care trebuiesc realizate.

R: Cum v-ați hotărât să realuați această afacere?

A.N: Am considerat că e un prilej bun, fiind o afacere de familie și având la îndemână toate utilajele necesare. A fost destul de greu la început, pentru că, chiar și cu economiile de rigoare, de multe ori nu aveam posibilitățile materiale să merg mai departe și cum sunt o fire foarte ambițioasă, nu am vrut să apelez la ajutorul nimănui. Dar am reușit să mă descurc cu brio și să repornesc afacerea.

R: Care sunt planurile de viitor?

A.N: De curând m-am gândit la o strategie pentru afacere care să meargă și anume de a realiza produsul finit dar nu la cererea clientului ci în opinia mea. Să-i ofer clientului produsul finit și acesta să-și aleagă el din gama de produse. Deci nu cum a fost până acum, când clientul trimitea un mail, comanda și noi îi realizam produsul. El îmi oferea 30% din valoarea lucrării, eu cu acești bani cumpăram materialele lucrării și realizam produsul respectiv, după care acesta urmând să-mi plătească diferența lucrării la livrarea produsului. Această variantă nu a mers, tocmai din acest motov am și schimbat acest aspect al afacerii.

R: De ce nu a mers această variantă de vânzare?

A.N: Pentru că majoritatea clienților se răzgândeau între timp iar noi rămâneam cu produsul. Apoi, pentru fiecare client, pentru fiecare produs în parte noi trebuia să achiziționăm materialele și achiziționând o cantitate nu foarte mare de materiale, acestea erau mult mai scumpe și din acest punct de vedere nu era deloc profitabil. Acum o să realizăm produsul și mergem la diferite târguri. Hala fiind situată la 36 de km de București, acolo în județul Dâmbovița se fac des astfel de târguri săptămânale la care putem merge. Dar momentan o să mergem pe ambele variante.

R: Care ar fi produsele pe care le faceți?

A.N: Garduri din lemn, foișoare, tersase din lemn, baldachine, mese și bancuțe de grădină, scaune, practic tot ceea ce dorește clientul să realizeze din lemn. Dar nu din lemn tratat, pentru că nu avem posibilitatea să trecem printr-un proces de producție mai amplu.

R: Ce anume v-a atras către acest domeniu? Ce anume v-a determinat să continuați afacerea familiei?

A.N: Dacă nu aș fi continuat cu această afacere atunci când m-am decis, oricum nu cred că aveam scăpare. Mai devreme sau mai târziu aș fi vrut să continui afacerea familiei. Cred că cea mai importantă a fost dorința că eu nu aș fi vrut să dispară hala de producție, utilajele și tot ceea ce este acolo. Practic acolo este trecutul meu, mi-ar fi foarte greu să mă desprind de asta. Și domeniul m-a atras și m-a interesat, pentru că este un domeniu pe care îl știu de mică, cu care am crescut.

R: Care ar fi principiile pe care vă bazați în viață?

A.N: În primul rând ceea ce îți dorești cu adevărat nu are cum să nu ți se întâmple, încearcă și vei reuși, pentru că nu există nu știu, nu pot, nu sunt capabil. Pentru mine toate lucrurile sunt posibil de realizat și dacă îți dorești cu ardoare ceva, sigur vei ajunge acolo unde ți-ai propus.

R: Cum decurge o zi din viața dvs?

A.N: M-am ocupat din ce în ce mai mult de firmă în ultimul timp. Urmez un program strict, iar până la ora 16.00-17.00 mă ocup de activitatea firmei la punctul de lucru. Apoi este posibil să am treburi și la sediul social, aici în București. E plăcut, nu e obositor, pentru că e pentru tine, faci ce îți place. Primesc mail-uri și pe la ora 19.00-20.00 deci sunt activități care apare și pe parcurs. Te ocupi când trebuie, nu când vrei tu. În rest, îmi fac timp și de viața mea personala, timp pentru prieteni, pentru familie.

R: Care este cel mai mare vis al dvs?

A.N: Să fiu toată viața o persoană independentă, să nu ajung să depind de alte persoane. Îmi doresc să pot să am putere de muncă și să realizez totul cu forțele proprii. Eu pe lângă această afacere pe care o am, îmi doresc să îmi dau și anumite examene la CECAR și să fiu și expert contabil.

R: Cum reușiți să vă relaxați în timpul liber?

A.N: Poate părea amuzant, însă mie îmi place să mă uit foarte mult la televizor și în special la desene animate. Chiar dacă la televizor nu mai sunt desenele pe care le priveam eu când eram mică, le găsesc pe toate pe internet. Mă relaxează foarte mult această activitate, mă face să mă simt din nou copil,să mă simt fără griji. Preț de câteva minute uit de tot.

R: Care ar fi rețeta succesului dvs?

A.N: Am încercat pe cât posibil să fiu eu, să fiu respectată în societate, să nu-i las pe alții să mă judece, ci să mă ia ca și un exemplu. Probabil s-a întâmplat așa pentru că din alte puncte de vedere am fost nedreptățită și așa am ajuns să atrag partea profesională de partea mea. Încearcă și vei reuși. Profită de ceea ce ai, nu lăsa să treacă pe lângă tine lucrurile care te pot face un om de succes.

R: Există pentru dvs o persoană pe care o considerați un model? Sau o persoană care v-a călăuzit pașii în viață?

A.N: Da. Acea persoana este mama mea. Dânsa a avut un rol foarte important în evoluția mea pe plan profesional. Ea îmbrățișează meseria de contabil, dar nu a avut posibilitatea să meargă mai departe, să aibe studii superioare. Dar m-a ajutat foarte mult și m-a îndreptat către partea aceasta economică, pentru că economia înseamnă marketing, matematică, management, cuprinde cam toate domeniile de activitate. Nu poți face nimic în ziua de astăzi dacă nu ai lângă tine și un contabil. Dânsa mi-a călăuzit pașii și îi mulțumesc pentru asta.

R: Cum reușiți să vă promovați afacerea?

A.N: Am un site, pe care l-am făcut chiar eu, cu ajutorul unui bun prieten. Ceea ce am învățat în facultate nu mi-a prins deloc rău și așa am știut să fac și site. Cu toate că mai este de lucrat la el. Ai cum să fii as în toate domeniile dar nu poți să le faci pe toate odată. În trecut am participat la numeroase târguri internaționale, iar la aceste târguri am fost pregătiți în a ne promova afacerea cu tot ceea ce este posibil, tot felul de materiale promoționale. Astfel am urmat și eu aceiași pași.

Redactor: Andra Ghiorghică

Interviu cu doamna Salomeia Truta

Reporter: Spuneți-mi, doamnă Truta, ce ați reușit să realizați de la înființarea acestui institut și până astăzi?

Salomeia Truta: Povestea a început cu mulți ani în urmă, când m-am gândit să fac o astfel de școală, pentru că la noi în România nu există o astfel de școală. Ideea este foarte veche, proiectul este mai proaspăt ca să zic așa. Chiar eu personal predau la toate cursurile, pentru că nu am găsit oameni să angajez. Nu sunt oameni specializați din păcate. Iar cei care sunt lucrează deja la firmele mari, de dimineață până seara. În România sunt mai multe școli dar nu sunt specializate, nu prea se face nimic care să-i învețe pe oameni exact ce trebuie.

R: Cum ați debutat în domeniul acesta?

S.T: Păi eu am terminat liceul de artă în Pitești, de unde sunt și deloc. Apoi am terminat design-ul la Timișoara, apoi mi-am deschis o firmă, am peste 15 ani experiență în domeniu, am avut mai multe proiecte. Pe unele dintre ele le-am oprit în momentul în care am născut iar dupa 2 ani de zile m-am reapucat din nou de treabă. Iar acum fac școală. Am început să învăț singură la un moment dat. Să cercetez până când mi-au ieși lucrurile cum trebuie.

R: Știu că mai este o astfel de școală și la Iași. De curiozitate, de ce nu ați dat admitere la facultatea de acolo?

S.T: Da, este și la Iași, dar din câte știu eu, facultatea este de ingineri, nu de design. Specializarea pe care am terminat-o eu este doar în București, Timișoara și Cluj. Iar la Timișoara, pe vremea mea, nu era facultate de stat iar costurile au fost foarte mari, este într-adevăr o facultate scumpă. Cred că lucrarea de admitere m-a costat în jur de 3000 de euro, iar taxa anuala era undeva pe la 500-600 de euro. Acum cred că este mult mai mult.

R: Ce anume v-a determinat să alegeți acest domeniu. Există o poveste anume sau a fost pură coincidență?

S.T: Eu am făcut pictură din clasa a cincea, apoi am urmat liceul de artă, iar în clasa a unsprezecea m-am hotărât să dau la medicină, iar în clasa a doisprezecea m-am răzgândit și m-am dus către design, creație la Timișoara unde am făcut 4 ani.

R: În ce proiecte ați fost implicată până acum?

S.T: Am colaborat cu teatrul, am făcute numeroase costume pentru diferite piese de teatru și a fost o onoare pentru mine să fiu solicitată în acest sens. Am avut prezentări, am fost și la concursuri în acest domeniu, unde am luat premiul cel mare pentru creație. Aici fac o paranteză pentru că vreau să-ți spun că am fost foarte dezamăgită de presă, pentru că m-au întrebat cine m-a ajutat să iau marele premiu. Dar asta e altă poveste, prefer să nu comentez foarte mult. Oricum, în acest domeniu nu concursurile îmi aduc clienți, nu-mi aduc experiență.

R: Bănuiesc că ați întâmpinat până acum atât momente plăcute cât și momente mai puțin plăcute. Mi-ați putea da câteva exemple în acest sens?

S.T: Neplăcute sunt cele în care observi să te zbați cu morile de vânt. Plăcute sunt momentele în care vezi că vin la tine cursanți pasionați, care sunt foarte ambițioși și nu se lasă pe tânjeală. Acești cursanți te întreabă, îți cer părerea, sunt foarte implicați. Iar eu le răspund cu plăcere la orice, chiar și înafara cursului, mă pot căuta oricând.

R: Sunt curioasă cum decurge o zi normala din viața dvs…

S.T: Vin la institut de regulă la ora 9.00 dimineața și plec de aici la ora 21.00. Toată ziua sunt la cursuri alături de cursanții mei. Și vin și sâmbăta la institut pentru câteva ore bune deoarece fac meditații cu o fată care vrea să dea admitere la un institut in Anglia, iar eu o pregătesc pentru acel examen. Din punctul meu de vedere sunt foarte stricți cei din Anglia. Cer foarte mult, nici dacă terminai o facultate în domeniu nu ți s-ar fi părut ușoară admiterea.

R: Cum reușiți doamnă Truta să vă relaxați și să îmbinați viața profesională cu cea personală?

S.T: Foarte greu, pentru că din punctul de vedere al soțului ar trebuie să fiu acasă la ora 17.00-17.30, iar dacă ajung după avem discuții. Asta și din cauză că avem un copil mic de care trebuie să avem grijă, care trebuie dus la bunici, ba la creșă. Este bine pentru că lucrăm în același loc totuși, pentru că soțul meu se ocupă de parte de marketing aici la institut, dar din păcate el pleacă foarte devreme de aici, pentru că își termină mai repede treaba, iar eu trebuie să rămân alături de cursanți până la ora 21.00. El poate lucra și de acasă foarte ușor, în schimb eu nu. Mai ales că în momentul de față eu am de lucru și altceva pe lângă activitatea de la institut. Lucrez în paralel la o colecție pentru că vreau, pe lângă acest institut să îmi deschid și un magazin online. Dar este foarte greu, pentru că timpul este foarte scurt și sunt foarte multe de făcut.

R: Ce planuri aveți pentru viitor?

S.T: Să deschid și acel magazin online de care v-am spus. Am început să lucrez la el, la colecție. Site-ul este ridicat, este acolo, așteaptă să fie încărcat ca să zic așa. Trebuie mai întâi să termin colecția și apoi mai vedem. Voi lucra în serie mică și unicat în măsura în care îmi permit, pentru că necesită mai mult timp. Serie foarte mare nu mă interesează pentru că nu vreau să fac uniforme.

Și mai este și o altă idee a mea, mi-aș dori foarte mult să scot și o carte, două în acest domeniu, pentru că la noi nu mai sunt astfel de cărți puse la punct.

R: Care este cel mai mare vis al dvs?

S.T: Acest institul a fost și este visul meu cel mai mare. Doresc sa-l aduc la un nivel cât mai înalt, oricum consider că este un succes că acum avem și noi un astfel de institul în România. Mi-aș dori să mă apropii foarte mult de nivelul institutelor de afară, din celelalte țări.

R: Spuneți-mi, vă rog dacă a existat o persoană care v-a călăuzit pașii în viață, pe care ați avut-o și drept model.

S.T: Da, a existat o astfel de persoană, este vorba de doamna profesoară de la Casa Pionierilor, Doina Crâșcotă, care nu știu ce mai face, dacă mai trăiește din păcate. În clădirea unde studiam, stăteam cu doamna Doina Crâșcotă și îmi făcea înainte de curs un ceai și pâine prăjită. Am învățat extrem de multe de la dânsa. A fost o femeie extraordinară.

R: Ați renunțat de tot la pictură?

S.T: Da, pentru că nu mai am deloc timp. Chiar am aici cumpărate pânze, pensule și tot ce mai îmi trebuie însă așa au rămas de când le-am cumpărat pentru că nu mai am timp pentru pictură din păcate.

R: Cum reușiți să vă promovați afacerea?

S.T: De asta se ocupă soțul meu. Avem un site și colaborăm cât mai puțin cu presa din cauză că m-au dezamăgit de mai multe ori.

R: Mai am o singură întrebare. Ce anume ați fi vrut să vă mai întreb și v-ar fi plăcut să îmi răspundeți?

S.T: Nu, cel puțin acum nu îmi vine nici o astfel de întrebare în minte.

Realizator: Andra Ghiorghică

Interviu cu dna Monica Ivan

Reporter: Dumneavoastră, doamna Ivan, aveți acest cabinet de kinetoterapie, dar și o vastă experiență în acest domeniu. Aș vrea să-mi spuneți mai multe despre ce ați realizat până în momentul de față?

Monica Ivan: S-a înființat acum nouă ani, a fost primul cabinet de acest gen și am realizat foarte multe. Am făcut-o din pasiune, din dorința de a face mai mult decât în cadrul unui spital, pentru că astfel acorzi mai mult timp fiecărui pacient în parte. Acesta ar fi principalul motiv.

R: Chiar vroiam să vă întreb așa, din pură curiozitate ce anume v-a direcționat către acest domeniu. A fost pură întâmplare sau există o anumită istorioară?

M.I: Nu, nu a fost pură întâmplare. Eu am fost destul de traumatizată în copilărie de spitale, ace, seringi, truse medicale, etc și am găsit că este o modalitate să atragii pacienții spre tine folosind alte mijloace de tratament decât cele clasice. Din dorința de a face terapie dar într-un mod în care să nu produc suferință.

R: Ce anume se întâmplă mai exact aici la dvs?

M.I: Pacienții mei sunt în special copii, dar sunt și adulți. Majoritatea sunt bebeluți începând cu vârsta de 10 zile până la adulți, bătrâni. Și sunt copii cu probleme, fie ele mai mici, fie mai mari, de la lucruri grave, până la lucruri mai simple și sunt și adulți care apare în urma contactului pe care îl au cu copii și îți spun că mai au și ei nu știu ce, că îi mai doare acolo sau pe dincolo și atunci facem recuperare și pentru ei.

R: Această activitate o faceți tot dvs. sau aveți angajați?

M.I: Eu fac acest lucru, deci sunt și director, dar îmi plac să și fac ceea ce am studiat pentru că îmi place în primul rând foarte mult. Eu mai am încă trei colegi care mă ajută în desfășurarea activității. Eu rămân și omul care face o recuperare alături de pacienții mei.

R: Îmi dau seama că drumul parcurs de dvs până acum a fost unul lung și anevoios, atât cu surprize plăcute cât și mai puțin plăcute. Mi-ați putea da câteva exemple concrete în acest sens?

M.I: De surprize plăcute pot să vă dau foarte multe exemple plăcute, pentru că avem parte de acestea în fiecare zi. Acum depinde și ce considerați că înseamnă succesul. Pentru mine succesul nu înseamnă creșterea contului în bancă sau alte valori materiale. Pentru mine succesul înseamnă să am cât mai puține cazuri pe care să nu le pot rezolva, să am cât mai puține situații în care să dau din umeri și să afirm că din păcate nu am soluții. Să primesc, așa cum se întâmplă de altfel, urări din partea pacineților mei la vreme de sărbătoare. Cam asta reprezintă succesul pentru mine. Financiar nu pot spune că a fost un succes, dar sunt extrem de mulțumită cu mine așa cum sunt acum.

Au fost de-a lungul timpului mai multe locații, ne-am tot mutat și pot spune că asta a fost o situație mai puțin plăcută pentru că lumea venea direct la adresă, fără a anunța înainte și astfel meregeau la vechea adresă. Ne-am mutat locația cabinetului în această zonă tocmai pentru a fi mai central și a putea fi ușor de găsit de cât mai mulți pacienți. Nu pot să spun că au fost situații atât de neplăcute și mai mult decât atât mie îmi rămân în minte numai situațiile foarte plăcute și astfel uit de cele mai puțin plăcute și tot cele plăcute îmi dau și puterea să merg mai departe atunci când întâlnesc o stuație mai puțin plăcută.

R: Care ar fi planurile dvs pentru viitor?

M.I: Vreau ca în viitorul apropiat să îmi termin specializarea pe osteopatie, specializare pe care am vrut să o fac de multă vreme dar nu a existat la noi în România dar de un timp există și m-am și apucat de ea. Apo dorsc să pot să întind mai departe limitele cunoașterii și să ne dezvoltăm. Să avem un spațiu și mai mare, din ce în ce mai mulți pacienți și mai multe cazuri rezolvate, mai mulți angajați, cam asta.

R: Care sunt legile care vă guvernează activitatea? Pe ce principii vă bazați în viață?

M.I: În activitatea asta cel mai important este să nu-i faci rău pacientului. Dacă nu-i faci bine e o treabă, dar dacă-i faci rău, s-a terminat. Și trebuie să fii moral și onest. E cel mai important atât în viața profesională cât și personală.

R: Cum decurge o zi normală din viața dvs?

M.I: Acum decurge mult mai firesc decât până la început când lucram și câte 14 ore pe zi, dar de când am și eu un copil lucrurile stau altfel. Stau maxim 8 ore la cabinet, după care merg acasă, mă mai uit pe literatura de specialitate, mai văd ce a mai apărut nou în domeniu și apoi viața de familie.

R: În ce proiecte sunteți implicată în prezent?

M.I: Am încercat să mp implic cât am putut de mult în acte de caritate, astfel încât unele persoane să își poată rezolva problemele de sănătate existente. Am mai avut și pacieți care nu își mai puteau permite tratamentele, însă i-am acceptat și așa pentru o perioadă. Nu sunt mulți aceștia, dar mai sunt.

R: Care ar fi cel mai mare vis al dvs?

M.I: Cel mai mare vis a fost să fac și osteopatia. Și a fost cu atât mai mult o surpriză pentru că am putut să o fac în România, pentru că acum câțiva ani nu se făcea. Si astfel nu a mai trebuit sa plec din tara, pentru ca in Franta unde vroiam eu osteopatia se studiaza 6 ani fara sa-ti echivaleze studiile pe care le ai. În momentul de față urmez această specializare 3 ani, la noi in Cluj, unde merg de 5 ori într-un an și fac câte un modul de 6-7 zile.

R: Cum reușiți să vă relaxați și să îmbinați viața personală cu cea profesională?

M.I: Eu mă relaxez tot timpul pentru că mă bucur de multe lucruri mărunte pe care mulți oameni nici măcar nu le observă. Eu îmi iau fericirea din lucruri mărunte. Lucrez cu oameni care pot fi și paralizați, iar eu mă bucur că pot să merg, că sunt sănătoasă, mă bucur că vine toamna și cad frunzele din copaci, că pot merge în parc cu copilul meu. Toate aceste lucruri mă încarcă pozitiv. Și mă bucur atât de mult de ceea ce fac și obțin atâtea satisfacții încât e tot ce îmi trebuie.

R: Care ar fi rețeta succesului dvs?

M.I: Nu am o rețetă pentru că succesul a venit pe măsură ce am investit foarte mult suflet în ceea ce am făcut. Și nu cred că există neapărat o rețetă a succesului și e practic imposibil să pui pasiune în ceva, să pui suflet și să nu meargă.

R: Există o persoană care a fost modelul dvs sau care v-a călăuzit pașii în viață?

M.I: Da, mereu am avut modele, încă de la școala generală până în facultate. Dar nu un model cu totul ci, de la fiecare persoană aș fi luat câte ceva, dar am luat elemente frumoase pe care mi-am dorit să le urmez.

R: Cum reușiți să vă promovați afacerea?

M.I: Am un site prin care îmi promovez afacerea, să știe oamenii cine suntem, unde ne găsesc, care sunt costurile etc. Și am mai intrat în legătură cu câteva clinici, de unde oamenii își pot lua un pliant cu noi, să afle mai multe despre serviciile oferite. Însă promovarea care funcționează extrem de bine pentru noi este recomandarea de la un pacient la altul.

R: Mi-ați putea oferi câteva sfaturi de aur pentru persoanele care vor să întrepindă o afacere și care se vor delecta cu acest interviu?

M.I: Cel mai important sfat este să pună foarte mult suflet și foarte multă pasiune în ceea ce fac, pentru că dacă nu vor face acest lucru, s-ar putea să renunțe la primul hop. Dacă ai pasiune îți iese orice dorești, trebuie să crezi în pasiunea ta.

R: Aș mai avea o singură întrebare. Ce anume ați fi vrut să vă mai întreb și v-ar fi plăcut să-mi răspundeți?

M.I: Nu, cred că am atins toate punctele care se puteau atinge.

Interviu cu dna. Alecu Liliana

Reporter: Doamnă Alecu, dumneavoastră sunteți la conducerea L’Unique Concept. Care este povestea numelui afacerii dvs?

Alecu Liliana: Nu are o conotație anume. În momentul în care acum mulți ani eu și fiica mea ne-am hotărât să ne deschidem această afacere aveam mai multe variante de nume: una era Casa Nendi, una Design simplu și cea pe care o avem acum. Avocatul care s-a ocupat de deschiderea firmei a verificat disponibilitatea numelui și până la urmă a rămas L’Unique Concep. Mie personal mi-a plăcut foarte mult, m-a atras tare mult ideea de a mă asocia măcar virtual cu Franța, care se definește prin stil, bun gust și rafinament.

R: Ce ați reușit să realizați până în prezent?

A.L: Povestea începe mult mai devreme, mai exact de prin 1990 când m-am agățat de acest domeniu. Am lucrat și de acasa, și în parteneriat cu cineva, am plecat cu gânduri foarte mari la drum, dar pe parcurs am fost nevoită să mă înarmez cu răbdare și să le iau încet. Am supraviețuit și pe perioada de criză când multe firme au închis atunci și sunt mândră cu asta. În momentul de față mă lupt pentru o finanțate deoarece aș dori extinderea afacerii mele dar din păcate sunt ceva probleme la capitolul ăsta și va trebui să găsesc o altă soluție în acest sens.

R: Drumul către succes este unul foarte lung și de multe ori anevoios. Dvs ați întâmpinat dificultăți de-a lungul timpului?

A.L: Da. Din păcate, exact atunci când eram pe punctul de a extinde afacerea, totul mergea foarte bine în acest sens, s-a întâmplat un necaz familial, a trebuit să divorțez, am rămas cu copii și a trebuit să-i ofer și circa 30.000 de euro fostului meu soț. Prin urmare, am trecut prin momente foarte grele, am muncit extrem de mult, nu a fost deloc ușor dar nu m-am lăsat deloc bătuta și am continuat pe mai departe.

R: Care sunt planurile de viitor?

A.L: Doresc extinderea afacerii mele, să mă mut într-un spațiu mai mare, să achiziționez mai multe utilaje și să am mult mai mulți angajați. În momentul de față este greu să găsești oameni să angajezi pentru că nu mai face nimeni școală profesională, nimeni nu mai face o meserie anume. Să urc tot mai sus până când voi ajunge în vârf.

R: Ce anume v-a atras către acest domeniu? A fost o pură coincidență sau..?

A.L: Eu am terminat un liceu de construcții, specializarea mea este de fierar-betonist deci nu ar fi nici o legătură între ceea ce eu m-am specializat și ceea ce fac acum. De mic copil am creat și m-a atras pas cu pas. Nu am școală în acest domeniu, tot ceea ce știu este prin munca mea proprie. Am învățat singură absolut tot, prin foarte multă muncă. Dacă îți place și ai răbdare și pui mult suflet, orice iese. Eu sunt din fire o perfecționistă și cred că tocmai din acest motiv am clienți de acum 20 de ani. Datorită calității produselor mele am reușit să mențin o anumită clientelă.

R: În ce alte proiecte mai sunteți implicată?

A.L: M-am asociat de curând cu o firma americană, iar din această asociere provin destui bani pe care îi investesc aici, în cealaltă parte. Deci totul merge din ce în ce mai bine. Important este să nu stai degeaba.

R: Cum reușiți să vă relaxați? Mai aveți timp și de așa ceva?

A.L: Da, sigur că da. Îmi fac timp dacă nu este. De obicei în weekend merg la plimbare, la diferite cursuri, seminarii care se țin, care pentru mine constitue tot o relaxare. De acum copii mei sunt mari, au deja viața lor personală. Oricum, eu mă relaxez muncind, pentru că îmi place foarte mult ceea ce fac și nu plec de la serviciu obosită.

R: Din pură curiozătate vă întreb doamnă Alecu, a existat o persoană care v-a călăuzit pașii în viață?

A.L: Da, au fost mai multe persoane care m-au îndrumat să încep această afacere, însă după ce am reușit nimeni nu s-a mai uitat la mine pentru că de acolo de unde sunt eu, ți se ofereau opțiuni, dar dacă îndrăzneai la mai mult toate lumea te renega.Trebuia să rămâi acolo la nivelul lor, iar cum ridicai un pic mai mult capul erai taxat în tot felul de moduri. Și asta a fost..

R: Ce sfaturi le-ați da tinerilor care vor să-și deschidă propria afacere?

A.L: Să aibă ambiție, să își calculeze bugetul încă de la început, să fie organizați la orice pas și foarte calculați și cel mai important, aș sfătui ca pentru început să nu își deschidă o firmă și un PFA pentru că în ziua de astăzi se plătește foarte mult la stat când ai o firma. Și este posibil să nu meargă și s-ar descurca și cu PFA. Și eu am avut PFA și m-am descurcat foarte bine. Pe parcurs, în funcție de cum evoluează afacerea își pot face o firmă, dar zic încă o dată, mare atenție la bani, pentru că sunt cei mai înșelători.

Realizator: Andra Ghiorghica

Interviu cu dna.Botea Aurelia

Reporter: Știu că dvs.doamnă Botea vă aflați la conducerea A&G Topclass Design. Ce ați realizat până acum de la deschiderea afacerii și până în prezent?

Botea Aurelia: Deci eu am început de la 20 de ani să lucrez în acest domeniu, al textitelor, prin urmare am 20 de ani de experiență domeniu. Am debutat într-un cu totul alt segment, adresat unor categorii de persoane, de exmplu care lucrau în bănci, doreau ținute office și astfel realizam ceea ce își doreau cei cărora mă adresam. Și ulterior am început să am cerințe de la oameni și astfel m-am apucat să fac ceea ce își doreau oamenii să poarte. Și așa am ajuns să fiu designer de rochii de ocazie, rochii de mireasă, eu fiind la început specialistă în costume office.

R: Dintotdeauna ați activat în acest domeniu?

B.A: Da, însă am avut o întrerupere ceva timp deoarece am ales să fiu mai mult cu familia și să îmi cresc copii. Fiind foarte solicitată nu le puteam face pe amandouă în același timp și astfel a trebuit să iau o decizie și am ales să stau acasa și să îmi cresc copii. Dar nici acasă nu am stat degeaba, pentru că lucram și de acolo, dar pauza a fost legată de firmă, mi-am întrerupt activitatea pentru o perioadă de timp. Ulterior am reluat activitatea, au crescut copii și a fost altceva.

R: Spuneți-mi, vă rog, ce anume v-a atras către acest domeniu? A fost pură coincidență, așa a fost să fie sau există o anumită poveste în spate?

B.A: Există și o mică poveste în spate. Nu pot spune că am mers exact în această direcție însă destinul a făcut în așa fel încât să fiu implcată în acest domeniu. Eu de mic copil eram mai creativă și toată lumea mă îndruma să fac ceva mai mult, să nu îmi irosesc talentul. Astfel s-a ajuns să am singurul atelier de creații de rochii de mireasă din România și cred că tocmai acesta este și motivul pentru care sunt atât de solicitată. Ca și dvs, m-au solicitat o mulțime de emisiuni TV (TVR2, Antena 1, TVR1, Kanal D, National TV etc.) la care să particip și să spun povestea mea, dar și să îmi arăt produsele. Cred că asta apreciează oamenii.

R: De ce ați ales ca și locație zona Lipscani pentru afacerea dvs?

B.A: Păi, aici e zona creatorilor, a designerilor și în mod special a rochiilor de mireasă. Cu mulți ani în urmă mergea altfel treaba asta pentru că s-a pierdut din ce a fost odată Centrul Vechi. Aici am deschis magazin în anul 2007, până atunci aveam în altă parte. Eu sper în continuare ca Centrul Vechi să își păstreze reputația și să fie ce a fost odată, când toată lumea din țară venea în București, în Centrul Vechi pentru a-și achiziționa hainele necesare.

R: Spuneți-mi vă rog, care au fost cele mai mari satisfacții pe care le-ați primit de-a lungul timpului?

B.A: Satisfacții sunt destul de multe. Eu consider că partea asta artistică este mai tot timpul plăcută. Cel mai bine este atunci când vezi un client mulțumit, mai ales atunci când un client îți vine cu un model propriu, altceva decât ce ai tu deja și devii extrem de mulțumit atunci când în primul rând vine la tine, deci știe că ai putea să-i oferi ceea ce își dorește el, și mai ales atunci când chiar reușești și îi creezi ceea ce și-a dorit el. De fiecare dată este și o provocare acest lucru.

R: Cum decurge o zi normala din viața dvs?

B.A: Păi, cel mai important este că eu sunt tot timpul aici și fac lucruri multiple. Eu muncesc alături de angajații mei, încă de la partea de creație, design, până la partea dea croit și probă, deci sunt un șef-angajat în același timp. Deci nu coordonez numai ca și administrativ. În rest, sunt zile în care am lucrat și până la ora două noaptea, depinde de volumul de lucru pe care îl ai.

R: Observ creații foarte frumoase aici, la dvs. Aș vrea să știu dacă materia prima o procurați din România sau și din altă parte?

B.A: Din România foarte puțin, și nu pentru că nu ar exista calitate ci pentru că în România s-au desființat foarte multe fabrici, au rămas foarte puține și nu ai o gamă foarte largă de unde alege. Când am începu acum 20 de ani pot să spun că în proporție de 90% din materiale le procuram din România. Mergeam în țară peste tot, Suceava, Brașov și multe altele, dar acum peste 80% de aduc din import, din Italia și Franța. Dantelurile de exemplu le aduc in Franța. La noi erau foarte multe în trecut dar din păcate nu mai sunt. În prezent merg personal și le aduc din Italia și Franța pentru că astfel văd și calitatea materialului și culoarea exactă, pe când, dintr-un catalog ar fi imposibile aceste lucruri. E altceva când mergi personal, deja creezi și o relație cu acei oameni.

R: Bănuiesc că drumul spre succes este unul destul de lung, iar drumul parcurs de dvs, de 20 de ani încoace a avut numeroase suișuri și coborâșuri, atât momente plăcute cât și mai puțin plăcute. Mi-ați putea da câteva exemple în acest sens?

B.A: Da. Un moment mai puțin plăcut a fost atunci când a trebuit să renunț pentru o perioadă pentru că nu avea cine să mă ajute cu copii și a trebuit să restrâng foarte mult activitatea. Fetița mea a fost născută prematur și a trebuit să renunț la viața profesională. Iar ca moment plăcut, sau mai bine spus o satisfacție în acest sens este că am ajuns la un nivel destul de sus și sunt mândră de acest lucru. Și de asemenea, consider că este un lucru bun că nu am pierdut în perioada de criză, mai ales că există și o concurență foarte mare, iar multe firme au renunțat.

R: În ce proiecte/parteneriate sunteți implicată?

B.A: De un an de zile facem și import. Aducem o linie excusivită din Italia, mai exact din Milano de la o firmă foarte mare, foarte cunoscută și sunt mulțumită că a fost primită foarte bine.

R: De unde vă găsiți inspirația?

B.A: Inspirația vine automat ce te-ai așezat la masă și în funcție de ce ai în gând și mai ales de materialele alese. De cele mai multe ori în funcție de material, de cum pică materialul, de accesoriile pe care le ai și vrei să le aplici. Și astfel, o creație poate dura de la 2-3 zile până la 1-2 săptămâni, în funcție de modelul ales. Mai ales ca eu lucrez în colecție cum s-ar zice, nu fac doar modelul în cauza ci și alte obiecte care pot fi accesorizate, toate asortate.

R: Din ce am discutat și cu alți omologi de-ai dvs, să ai o afacere este foarte solicitant. Aș vrea să știu cum reușiți să vă relaxați?

B.A: E un pic mai greu într-adevăr, au fost perioade când aveam foarte puțin timp pentru familie, pentru copii. Dar toate se fac în timp. Am muncit foarte mult ca să pun bazele acestei afaceri și copii m-au înțeles de fiecare dată. La început nu am putut angaja foarte multe persoane, pentru că am preferat ca banii să rămână pentru investiții și astfel a trebuit să muncesc mult mai mult, ajungând chiar și la 2.00-3.00 noaptea acasă.

În ceea ce privește relaxarea, îmi place să merg în parc cu copii mei, la plimbare, călătorii, în mall cu fetița mea la cumpărături. La tot felul de distracții pentru copii momentan. Avem o relație foarte apropiată de prietenie. Cam astea ar fi modalitățile de relaxare.

R: Se spune că orice persoană care propria afacere are o rețetă a succesului. Care ar fi rețeta succesului dumneavoastră?

B.A: Rețeta succesului constă în a avea foarte multă încredere în ceea ce faci și multă răbdare. Sunt foarte multe firme concurente care au reclame agresive și nu le respect pentru asta și chiar au început să decadă. Cred că mai important este ca odată ajuns în vârf să știi cum să te menții acolo sus, iar eu sunt mândra de asta.

R: Care sunt principiile care vă guvernează activitatea?

B.A: Încredere, seriozitate, seinceritate. Niciodată nu am încercat să înșel, sî păcălesc pe nimeni, mi-am tratat clienții foarte bine de fiecare dată și astfel când au revenit au mai aduc minim o persoană cu și prin asta am reușit să ne menținem în top. Chiar domnișoara care a plecat mai devreme este un medic chirurg și mi-a zis că este deosebit de încântată de ce a găsit la mine. Cred că și pentru renumele pe care mi l-am făcut am fost și solicitată la atâtea interviuri, acei oameni m-au selectat din mai multe firme. Le-au plăcut foarte mult site-ul nostru și mai ales că noi suntem și producători, singurii din România de altfel.

R: Din pură curiozitate, aș vrea să vă întreb dacă există o persoană care v-a călăuzit pașii în viață?

B.A: Am avut o persoană la care eu am stat, o rudă mai îndepărtată, iar pentru mine a fost un mare model în viață. M-a ajutat foarte mult, am învățat foarte multe de la dânsa. Ca persoană, ca om, am învățat de la ea să fiu ambițioasă, să fiu corecta, serioasă și să lupt pentru ceea ce vreau în viață. Aș putea spune că ambiția a fost punctul meu forte și datorită ei am reușit.

R: Cum reușiți să vă promovați afacerea?

B.A: Prin foarte multe reclame, prin foarte multă publicitate în reviste de specialitate și nu numai, pe o mulțime de site-uri, la TV, la tot felul de târguri și expoziții, prin o mulțime de medii. Și da, este contracost. Cele mai scumpe sunt târgurile și revistele.

R: Ce sfaturi credeți că le-ați putea oferi tinerilor din ziua de astăzi care vor să-și deschidă propria afacere?

B.A: Este foarte greu să dai sfaturi în ziua de astăzi. Eu consider că trebuie să înceapă cu puțin, să nu se avânte la o investiție foarte mare. Să muncească foarte mult, să aibă încredere și să nu renunțe deloc și în nici un caz la primul hop.

R: Mai am o singură întrebare pentru dvs. Ce anume ați fi vrut să vă mai întreb și v-ar fi plăcut să-mi răspundeți?

B.A: Cred că nimic. Am zis cam tot.

Realizator: Andra Ghiorghică

Interviu cu doamna Raluca Stănescu

Reporter: Doamnă Stănescu, știu că societatea StarConfex 2000 Srl a fost înființată în anul 1994. Mi-ar plăcea tare mult să aflu ce anume ați reușit să realizați în tot acest timp?

Raluca Stănescu: Ca orice afacere pe care o iei de la zero, o crești în timp, ai grijă de ea. Această afacere este acum adult, pentru că am avut grijă de ea. Suntem printre singurii din București care facem cămăși bărbătești, la un anumit standard de calitate. Deocamdată am crescut numai pe plan național, dar intenționăm să ne extindem și pe plan internațional. În ultimii doi ani a crescut foarte mult calitatea prdusului nostru, a cămășilor pe care noi le facem și prin asta sperăm să reușim într-un final să ne extindem și pe piața externă.

R: Domeniul ales de dvs. este unul deosebit de interesant și mă întrebam așa, din pură curiozitate, ce anume v-a atras către acest domeniu de activitate? A fost pură coincidență sau există o poveste anume?

R.S: Din moment ce este afacerea familiei, asta m-a îndreptat către acest drum și mai mult decât atât știu că este o afacere care are potențial. Chiar dacă în România producția este în scădere, pentru că știi și tu că în ultimii ani s-au închis foarte multe fabrici, iar statul nu te ajută cu nimic, nu mai există nici personal, pentru că noi vrem să angajăm dar nu avem pe cine, rămâne totuși o afacere cu mult potențial.

R: Ciudat acest lucru! Știți cum spune, că este exact invers: candidați ar fi o mulțime, însă locurile de muncă lipsesc..

R.S: Da, sună paradoxal dar așa este. Știi cum este, acum în România toată lumea face facultate, nu mai există așa multe școli profesionale, nimeni aproape nu mai face o astfel de școală pentru a avea o profesie, cu toții merg la facultate. Chhiar dacă ai un IQ de 50 sau unul de 180, faci facultate și din păcate nu se mai face diferența nici între aceștia. Și unul care a terminat facultatea are pretenția să lucreze imediat pe un post foarte înalt. Iar pe mama am întrebat-o tot timpul, cum de și-a ales cel mai greu de fabricat articol de îmbrăcăminte, pentru că o cămașă are foarte multe operațiuni și sunt și materialele foarte bine și este mai greu de lucrat.

R: Mi-am dat seama din felul în care vorbiți că este un domeniu care vă atrage foarte mult, că sunteți pasionată de ceea ce faceți.. Aș vrea să știu care sunt cele mai mari satisfacții pe care le-ați primit în urma efortului depus?

R.S: Cea mai mare satisfacție este atunci când clientul îți spune că este mulțumit. Și tocmai de aceea, dacă știi că ai calitate, nu trebuie să rămâi doar la stadiul de nivel național. Acum noi lucrăm pentru un magazin din Bruxelles, dar nu cu brand-ul nostru. Ideal ar fi să te faci cunoscut tu, cu brand-ul tău. Asta probabil ar fi cea mai mare satisfacție.

R: Din câte știu eu, firma dvs.colaborează și cu Auchan, Carrefour, Metro, Real. Este adevărat? Ce îmi puteți spune de aceste colaborări?

R.S: Da, am lucrat cu Metro până acum ceva ani, în prezent nu mai colaborăm. Carrefour a fost principalul nostru client până în 2008 când au venit la conducerea Carrefour francezii și atunci au încheiat colaborarea cu noi și au băgat brand-ul lor, Tex, care este de altfel și singurul brand existent la articolele vestimentare. Am colaborat și cu Auchan, acum este ultimul sezon și apoi gata, pentru că nu mai suntem la nivelul pe care îl cer ei și nu mai putem continua. Ei vor să fie cantitate, calitate și foarte ieftin, însă noi, odată ce am crescut calitatea produselor noastre, nu putem să lăsăm același preț, prin urmare am sfârșit colaborarea. Lucrăm în prezent cu Real, lucrăm pentru Cavaliere și mai sunt două proiecte mari, iar pe lângă acestea mai avem și numeroase proiecte mici, colaborări cu poliția comunitară din Slobozia, SRI-ul, hotel Marriot, hotel Phoenicia și altele. Acum lucrăm pentru santal de exemplu și apoi vom începe proiectul pentru cei de la Euromaster, o firmă de anvelope. Proiectele de genul ăsta sunt oarecum mici, dar sunt constante.

R: Ținând cont de faptul că sunteți pe piață încă din 1994, sunt sigură că drumul până aici a fost unul destul de lung, cu multe suprize plăcute dar și numeroase obstacole. Mi-ați putea oferi câteva exemple în acest sens?

R.S: Da, păi în primul rând criza economică este un astfel de obstacol, pentru că multe firme au închis activitatea atunci. Și noi a trebuit să închidem pentru câteva luni activitatea dar ne-am reluat-o. Și apoi ar fi faptul că a renunțat Carrefour la noi. Era un flux enorm de produse pentru Carrefour. Înainte se vindea oricum altfel decât acum. Pe vremea când colaboram cu Carrefour, aveam și reduceri de prețuri periodice, nu neapărat reducerile estivale ci pur și simplu reduceri. Iar atunci când erau reduceri, aveam un flux de 10.000 de cămăși pe săptămână. Pe vremea aceea oricum se lucra altfel, aveam și noi personal mai mult, se lucrau circa 300 de cămăși pe zi, iar acum este posibil să ajungem undeva pe la 100 și un pic. Însă pe vremea aceea nu aveam calitatea de acum. Eu nu imi doresc să fim la nivelul de atunci, pentru că atunci aveam cantitate și nu calitate. Iar acum ne dorim să ne adresăm unul alt segment de cumpărători, unii mai selecți, unor persoane care știu să aprecieze produsul la adevărata lui valoare.

R: Spuneți-mi vă rog, care sunt principiile care vă guvernează activitatea?

R.S: Principiul pe care ne bazăm este livrarea calității. Dacă nu făceam acest pas, de a modifica această calitate a produselor, nu ajungeam aici. De la începutul anului lucrăm pentru Cavaliere, ei au venit la noi, nu ne-am dus noi la ei. Și ne-au căutat pentru calitatea produselor noastre. Pe lângă Cavaliere au venit și clienți mai pretențioși, care vând și mai scump. Ne dorim să fim cei mai buni, iar aici ne ajută clienții din ce în ce mai pretențioși. În rest, cred că este bine să fii optimist în viața.

R: Care este cel mai mare vis al dvs.?

R.S: Cel mai mare vis este să avem magazinul nostru într-un magazin european. În România avem unul, în Focșani, dar îmi doresc un magazin mai frumos, cu un alt target, mai select.

R: Din ce am discutat și cu alți omologi de-ai dvs. știu că mediul aceasta al afacerilor este unul deosebit de setresant și solicitant. Cum reușiți să vă relaxați?

R.S: Familia cred că te relaxează și casă. Cred că fiecare dintre noi ar trebui să aibă un loc anumite unde să meargă și să găsească o persoană care să-l ajute să se restarteze. Oricum, eu am realizat că noi ne stresăm pentru multe lucruri inutile. Ne pierdem în detalii. Și ce dacă nu reușim să livrăm cămășile la timp? Asta este, sunt lucruri mult mai importante în viață. Nu putem mai mult, nu că nu vrem.

R: Dar cum reușiți să îmbinați viața personală cu cea profesională?

R.S: La mine viața personală este și profesională, pentru că lucrând cu familia face parte integrantă din asta. Este ușor din punctul ăsta de vedere. Și nu este un job stresant.

R: Îmi dau seama că până acum v-ați confruntat cu numeroase situații, plăcute sau mai puțin plăcute. Care au fost punctele forte si punctele slabe care s-au remarcat în activitatea dvs?

R.S: Cu siguranță colaborarea cu Carrefour a fost un punct forte în activitatea noastră, dar și șutul primit în fund, pentru că datorită acestui șut avem acum o alta calitate a produselor. Un alt punct foarte este faptul că mama știe asolut tot ce există despre acest domeniu. Și, ca să nu uit, un alt punct foarte îl reprezintă utilajele pe care le avem. Bine, nu avem masă de croit , însă în rest avem tot ceea ce este necesar și de ultimă generație. Deoccamdată, partea asta de croit și de tăiat mama o face. Contează foarte mult ca omul care se apucă de ceva, să se țină până la capăt. Mama știe foarte multe ascunzișuri, fiind de 18 ani în acest domeniu. Ca și punct slab, cred ca a fost calitatea anterioară.

R: Care ar fi rețeta acestei afaceri doamnă Stănescu?

R.S: Muncă multă, implicare și pasiune. Dar în primul rând e pasiunea. Dacă n-o faci cu pasiune, nimic nu iese. Mama mea nu a făcut nici un curs anume, ea pur și simplu își cumpăra revista Burda și se apucă singurică de croit. A făcut totul singură, a fost dintotdeauna pasionată de chestia asta.

R: Există o anumită persoană care v-a călăuzit pașii în viață? Cineva pe care ați urmat ca și model?

R.S: Da. Evident, mama mea este persoana care mi-a călăuzit pașii în viață. Chiar dacă nu venea acasa devreme, ce am avut de învățat de la ea a fost bun întotdeauna. Modelul meu în viață se compune din mai multe elemente și trăsături pe care le adun de la mai multe persoane.

R: Cum reușiți să vă promovați afacerea?

R.S: Avem un site, este în construcție în momentul de față și nu se va mai numi starconfex.ro ci ceva de genul cămașăbărbați.ro și va fi un magazin online, un site de shopping. Momentan am ales mediul online deoarece este cel mai rapid mod de promovare dar și cel mai accesibil din punct de vedere financiar. Am ales să fac promovare și pe facebook, abia am realizat acest profil de facebook dar sper să meargă această promovare.

R: De unde numele StarConfex 2000? Care este povestea?

R.S: În primul rând brand-ul nostru este Rinascendo, care înseamnă renaștere, exact ce am făcut noi în 2008, iar StarConfex 2000 a fost de dat de mama mea, probabil fiindcă anii 2000 se apropiau și toată lumea îi privea așa ca pe ceva extrordinar și astfel a vrut să fie în pas cu moda. Poate că StarConfex este un nume puțin mai comunist așa însă eu sunt de părere că reprezintă autenticitate.

R: Mai am o singură întrebare, doamnă Stănescu. Ce anume ați fi vrut să vă mai întreb și v-ar fi plăcut să îmi răspundeți?

R.S: Cred că nimic.

R: În concluzie..produsele Starconfex se găsesc în…

R.S: ..Real, la Cavaliere, unde mai sunt strecurate și câteva cu brand-ul nostru și în Focșani, în magazinul nostru. Și în curând și online.

Realizator: Andra Ghiorghică