Se spune că teama de a ține un discurs (de a vorbi în public în special) este pe primul loc în rândul temerilor oamenilor. De ce? Pentru că ne este frică să nu ne facem de râs în fața celorlalți: dacă ne bâlbâim?! dacă spunem vreo boroboață?! dacă ne blocăm?! dacă nu știm să răspundem la vreo întrebare?! și tot așa. După un discurs, tot timpul ne rămâne întipărit în minte că se putea și mai bine, ”oare cum trebuia să procedez ca discursul meu să fie perfect și nu mediocru”. Uitându-mă la nominalizările prestigioaselor premii Oscar pentru anul 2012 și chiar și vizionând filmul ”Lincoln”, m-am întrebat de ce Abe cel cinstit ( Honest Abe) era așa un orator de succes. Am scormonit puțin câteva documente și cărți și iată ce am aflat.
Pe vremea când era doar un flăcău, cel de-al şaisprezecelea preşedinte al Statelor Unite Ale Americii, străbătea distanţe considerabile doar pentru a asculta oratori celebri din acea perioadă. De la aceste întâlniri de suflet, venea atât de entuziasmat încât îi strângea pe toţi care se aflau la muncile câmpului şi le ţinea discursuri povestindu-le tot felul de întâmplări cu tâlc.
Discursurile lui erau gândite în timp ce mergea la lucru, la cumpărături, sau se plimba cu băieţelul său. Avea tot timpul prin buzunare fiţuici cu tot felul de notiţe şi fraze scrise repede, imediat după ce îl lovea câte o idee pătrunzătoare. Mergea apoi la birou şi punea în ordine tot ce gândise până atunci, aranjând şi revizuind discursul de mai multe ori. Uneori se închidea în câte o cămăruţă prăfuită şi stătea chiar şi nopţile pentru a-şi peria nemuritoarele cuvântări. Aşa s-a întâmplat şi cu discursul său de la Gettysburg, unul dintre cele mai măreţe discursuri din istoria SUA. Discursul a fost ținut cu ocazia ceremoniei oficiale dedicate Cimitirului Militar Național din Gettysburg, Pennsylvania, pe 19 noiembrie 1863, în timpul războiului civil. Citește restul acestei intrări →