E-mailul e parte din viaţa noastră. Ştii să-l foloseşti eficient?

Să-mi verific mailul! Poţi să-mi trimiţi pe mail, să am toate datele? Ai adresa mea de mail? Iată câteva expresii legate de această minunată invenţie a erei vitezei şi tehnologiei pe care le folosim de nenumărate ori pe zi. Dacă ar fi să conştientizăm mai mult această uzanţă am fi poate foarte surprinşi de frecvenţa şi importanta sa în rezolvarea problemelor cotidiene cât şi în dezvoltarea personală.

E-mailul a devenit ca o prelungire a noastră, mai mult decât o carte de vizită sau un CV despre noi care ne creionează personalitatea atât de limitat. Adresa de email ne poartă numele, e foarte personală (doar e protejată şi de o parolă, nu?) şi în fine ne putem personaliza contul folosind diverse fonturi, culori ori redacta într-un fel propriu datele de contact conţinute în semnătură. Unii folosesc chiar şi un motto sub care s-ar derula viaţa şi credinţa lor aşa că toată necesitatea dar şi fascinaţia utilizării e-mailului trebuie interpretată şi discutată într-o manieră foarte personală.

Trăim era tehnologiei şi a informaţiilor multiple. Suntem inundaţi de informaţie mai mult sau mai puţin veridică asupra căreia trebuie să discernem, folosind-o în final pe cea adevărată. Marii câştigători sunt cei care au învăţat deja acest mecanism şi nu mai pierd vremea între a alege ce e util şi ce aparţine de „spam” sau de publicitate gratuită.

Este clar că majoritatea celor care au ajuns să citească aceste rânduri despre e-mail, chiar îl folosesc activ. V-aţi gândit vreodată, pozitiv, asupra beneficiilor acestuia şi la rolul său în dezvoltarea personală?

Iată o listă de avantaje reale ale comunicării prin email:

Mai mult şi oricum sau puţin şi competitiv? Cantitate sau calitate – tu ce alegi?

De la cumpărarea unor legume din piaţă pentru adorata salată de vară şi până la decizii importante ce ţin de managementul timpului ori cel al resursei umane suntem supuşi aproape zilnic alegerii dintre cantitate şi calitate. Ne gândim mereu dacă să cumpărăm mai multe produse la preţuri accesibile sau să le alegem pe cele mai performante, mai bune şi de cele mai multe ori mai scumpe.

Desigur că această alegere ţine de o serie de factori psihologici, de educaţia consumatorului, de nivelul de trai, de orientarea spre o viaţă mai bună, spre o alimentaţie calitativă şi nu cantitativă şi spre servicii mai scumpe dar mai performante şi sigure decât ieftine şi nesatisfăcătoare.

Problema societăţii actuale – pierderea valorii calitative

Calitatea a devenit uşor uşor un atribut pierdut al lumii în care trăim. Influenţa banilor, lăcomia şi superficialitatea au înrobit percepţia despre calitate, în absolut tot ce facem, cumpărăm sau sperăm să avem. Lumea modernă ne-a făcut să apreciem cantitatea şi opulenţa înaintea calităţii, iar reclama chiar a devenit sufletul comerţului.
Produsele sau serviciile ce nu se bucură de campanii vaste par să fi dispărut din raza vizuală a cumpărătorului, deşi e posibil să aibă potenţial calitativ net superior faţă de cele asiduu promovate, iar acest lucru se întâmplă peste tot, în orice dimensiune cuantificabilă a vieţii, chiar şi în acele obiceiuri de consum menite să ne regăsim ca indivizi – faţă de scara propriilor valori şi faţă de judecata uneori injustă a societăţii.

Haideţi să vedem cum balansul acesta veşnic dintre calitate şi cantitate ne influenţează alegerile vieţii !

De pildă, când ne planificăm o vacanţa, cum ne gândim cheltuiala?

Interviu cu Dl. Romi Mihu: Orice lucru făcut din suflet, cu multă dăruire, va duce cu siguranţă spre succes!

Reporter: Bun găsit Domnule Mihu! Ne-am cunoscut cu aproximativ zece ani în urmă când deja eraţi directorul agenţiei Sovata a unei bănci puternice. Cum v-a ajutat experienţa acumulată pentru iniţiativa antreprenorială de acum – sunteţi proprietarul Casei Romantic- Sovata, o pensiune superbă care atrage din ce în ce mai mulţi turişti ?

Dl. Romi Mihu : Dintotdeauna am avut o atracţie spre domeniul turismului, şi asta fiindcă mi-a plăcut să călătoresc, să cunosc oameni, să socializez. Numeroasele provocări la care am fost supus de-a lungul timpului, când m-am aflat la cârma agenţiei bancare din Sovata mi-au folosit negreşit în conceptul şi dezvoltarea afacerii mele personale, fiindcă am dobândit experienţă în tehnica negocierii cu clienţii, despre tactica investiţională ori despre curajul de a simţi oportunităţile ca lucrurile să înceapă, să se pună în mişcare şi să aducă profit.

R: De ce v-aţi gândit să dezvoltaţi o asemenea afacere? Aţi simţit-o ca pe o completare binevenită pentru postura poate uneori rigidă de director de bancă sau v-aţi gândit la o sursă bună de venit pentru ultimele decenii de viaţă?

R.M: Cred că ambele afirmaţii sunt adevărate. E clar că uneori munca de multe ore continue la birou poate deveni anostă şi aduce şi rutină, iar evadarea în aer liber în jurul pensiunii care a devenit şi „acasă” pentru mine, fiindcă locuiesc şi eu împreună cu familia într-o casă adiacentă acesteia, mă face să-mi umplu bateriile, să fiu aproape de natură. De exemplu sunt mare iubitor de cai, iar cei pe care îi am imi aduc o bucurie enormă când îi îngrijesc ori doar îi privesc. Nu m-am zgârcit în achiziţionarea terenului când am gândit proiectul cu pensiunea Casa Romantic aşa că mă bucur de mult spaţiu pe care îl pot folosi pentru o grămadă de activităţi în aer liber. Retragerea de la stradă a construcţiei a avut drept scop să-mi creez o oază de linişte pentru mine şi pentru oaspeţii mei.
Apoi, într-adevăr, nu m-aş putea împăca prea uşor cu ideea de pensionar cu o viaţă sedentară şi care să se mulţumească cu o pensie modestă, aşa că sper că activitatea turistică în care m-am implicat să mă ţină activ mult timp fiindcă am o sumedenie de idei, de proiecte – nu e timp de lâncezit! Sper că va fi o afacere profitabilă în viitor.

Ce întrebări ar trebui să-şi pună mai des un CEO ca să aibă o carieră de succes ?

O dată cu dezvoltarea economică şi tehnologică din ultimele decenii şi cu eforturile ţării noastre de a fi şi ea parte a lumii civilizate au apărut tot felul de denumiri internaţionale în limbajul celor care activează în domeniul economic, căci nu-i aşa, uneori e aproape irelevant să traducem „feedback”, „know-how” sau … CEO (chief executive officer)!

Ei bine, cele pe care le veţi citi în continuare se referă tocmai la acest CEO – executiv, manager de vârf şi ar fi bine să vă spun încă de la început că lucrurile nu sunt întotdeauna poleite cu aur aşa cum par de la birourile multor angajaţi care visează la funcţia cea mai importantă în organizaţie.

Dacă chiar sunteţi CEO şi căutările pe internet despre această lume v-au îndrumat şi spre acest articol, dacă aveţi în familie o astfel de persoană şi doriţi s-o înţelegeţi şi s-o susţineţi mai mult, ori dacă vă construiţi o carieră care să se îndrepte spre o asemenea funcţie de vârf, atunci e foarte posibil ca dilemele şi provocările unui executiv, pe care le veţi găsi în aceste rânduri, să vă fie de folos.

Dilema existenţială modernă a omului ocupat cu un job activ poate fi şi a unui CEO, în egală măsura …

E mai mult ca sigur şi foarte studiat aspectul de către psihologi, că uneori trecem prin viaţă mecanic, iar rutina ne devine o a doua natură. Ni se poate întâmpla adesea să pierdem din vedere esenţialul, adică „CE-ul”, fiind foarte concentraţi pe realizarea obiectivului, adică pe „CUM”. Pădurea aproape că nu se mai vede de copaci şi noi ne putem îndepărta pentru o perioadă de viziunea de ansamblu a ceea ce ni se întămplă. Aşa că ţineţi cont că pauzele de reflecţie asupra lucrurilor cu adevărat importante din jurul nostru, pot fi o adevărată gură de aer proaspăt şi de luciditate benefică.
Cu atât mai mult executivii se pot simţi uneori copleşiţi şi nesiguri – prea multe lucruri de ţinut în frâu, prea multe deadline-uri, prea mare presiune din partea angajaţilor, şi câte şi mai câte… Un timp de gândire şi nişte întrebări esenţiale îi pot ajuta să înţeleagă mai bine locul în care şi-ar dori să ajungă.

Aşadar, ce întrebări ar trebui să-şi adreseze lui însuşi un executiv ca să-i fie foarte limpede unde se situează şi încotro se îndreaptă?

• Cum am ajuns în această funcţie importantă, privilegiată?

Viaţa ne-a demonstrat de multe ori că nu sunt puţini cei care uită de unde au plecat, cum s-au ridicat şi au ajuns la vârf sau ce i-a motivat cu adevărat în acest avânt…

Fotografia de eveniment – o idee de afacere profitabilă

Pentru toţi va veni şi timpul când nu vom mai declanşa cu lăcomie aparatul de fotografiat surprinzând diverse momente haioase ori reuniuni de familie. Vor veni şi anii dinspre apusul vieţii când vom scotoci printre folderele sau metodele diverse de stocare a memoriei în căutarea pozelor – sutelor, miilor de poze făcute poate uneori nesăbuit în anii tinereţii. Nesăbuit … ca număr mă refer.

Doar ştim cu toţii că în timpul perioadei când suntem în plin avânt foarte rar revenim la pozele noastre dragi din vacanţă, de la nuntă ori de la cine ştie ce întâlniri cu cei dragi. Le descărcăm rapid, alegem pe cele mai reuşite şi le postăm pe Facebook, iar apoi vor zace mult timp într-un folder pentru care am ales cel puţin o denumire inteligentă, care să conţină o componentă temporală şi una spaţială fiindcă mereu ne vom întreba când şi unde au fost făcute pozele. Dar ne fotografiem în continuare, probabil cu o disperare ascunsă ori cel puţin tabu de a crea o hrană a sufletului pentru mai târziu când ne vom aşeza în sfârşit în fotoliul nostru comod şi vom contempla, prin intermediul fotografiilor, anii noştri de glorie când eram tineri şi frumoşi.

Pozitivismul – optimism nesăbuit sau arta recunoaşterii limitelor ?

Când plecăm la drum, fie într-o afacere la care am visat demult fie într-un urcuş de orice fel pentru care ştim că va trebui să aruncăm în joc mai toată energia şi forţa noastră de ajunge învingători la piscul mult dorit sunt sigură că mulţi dintre noi ne-am întrebat dacă e mai bine să îmbrăţişăm o atitudine 100% optimistă sau e mai bine să ne facem bagajele şi calculele cu realism şi ritm ponderat. Desigur, am fi pozitivi în ambele cazuri, dar oare care care variantă duce mai sigur spre succes?

Conform DEX, OPTIMISMUL este o atitudine sau concepţie a unui om care priveşte încrezător viaţa şi viitorul pe când REALISMUL este o înţelegere clară a condiţiilor de desfăşurare a unei activităţi – atitudinea celui care are simţul realităţii sau simţ practic.

Scormonesc acum, pentru voi, dragii mei cititori, prin filele experienţei mele de viaţă de până acum şi vă mărturisesc că am desluşit că există doua tipuri de optimişti – cei care cred cu tărie că absolut orice lucru este realizabil dacă perseverezi şi nu te laşi doborât de obstacole şi alţii care văd realitatea în alte culori decât cele normale, „nebunii” frumoşi ai acestei lumi.

Care credeţi că ar putea avea mai mult succes într-o afacere ?

Ei bine, într-un business trebuie să fii VIZIONAR, să crezi că te poţi autodepăşi, iar limitele ştiute de tine că sunt puse inţilal la un anumit nivel au mereu capacităţi uriaşe de a face salturi considerabile… în sus, desigur ! Trebuie să fii un izvor nesecat de IDEI care la început pot părea nebuneşti. Tocmai aceste idei sunt motorul care construieşte viitoarele proiecte.

Unii ar putea spune că pentru a face o afacere să crească şi să fie durabilă n-ar fi nevoie de optimism prea mult, dar atunci care ar fi şansele de promovare pentru ideile în care nu credem cu toate resursele fiinţei noastre ? Foarte mici, căci fără entuziasm este greu să vindem chiar şi idei geniale.

Revenind la clasificarea mea cu privire la cele două tipuri de optimişti am observat că cea de-a doua categorie, a „visătorilor” care văd lumea parcă prin ocheane distorsionate presupun un risc mai mare cu cât persoana respectivă joacă un rol mai mare în procesul decizional. Refuzul de a vedea realitatea aşa cum este poate periclita substanţial businessul. În acest context este foarte important rolul managerului care îşi cunoaşte membrii echipei şi veghează mereu la echilibrarea resurselor astfel încât să obţină un rezultat pe care se poate baza. Şi ca să fiu sinceră cred că în orice afacere, în orice organizaţie, întreprindere sau structură socială e nevoie şi de optimişti şi de realişti dar şi de pesimişti ! Toţi împreună echilibrează potenţialul de dezvoltare, pot ţine mai departe pericolele şi pot face faţă cu brio concurenţei segmentului de piaţă.

În general target-urile pe care şi le fixează o organizaţie trebuie să aibă o uşoară tentă optimistă, dar modul în care îşi propune să le realizeze necesită o profundă notă realistă.

Te simţi constrâns mereu de lipsa timpului? Iată 7 lucruri esenţiale pe care ar trebui să le alegi poate chiar în defavoarea altora…

Suntem ocupaţi! Cu toţii! Nu mai avem timp de nimic, deadline-urile ne ştrangulează şi simţim de multe ori că am avea nevoie de zece mâini în loc de două: una care să tasteze la calculator,una pe receptor sau pe tastele telefonului mobil ca să rezolvăm şi cu programarea mult amânată, una să socotească cum se împarte ultimul salariu, una să ducă la gură gustarea luată în grabă, alta care să ia de la imprimantă ultimele hârtii, una care să caute în geantă cine-ştie ce mărunţiş pierdut (doamnele mai ales ştiu ce spun…), alta care să mângâie creştetul copilul când i se cere raportul zilnic al activităţii sale (aici şi mamele şi taţii înţeleg mai bine ideea, iar pentru cei care încă nu sunt părinţi vă rog bifaţi şi această ipostază viitoare în agenda voastră)! În sfârşit o mână care să noteze nu ştiu ce în agendă, iar alta care să şteargă poate ochelarii prăfuiţi …. nu ştiu dacă am numărat chiar zece mâini, nici nu ştiu nici dacă mi-am propus de fapt, ideea esenţială este că …. NU AVEM TIMP !!!

Să alegi priorităţi din noianul de sarcini care ne înconjoară nu e mereu lucru chiar uşor dar se pare că toate studiile făcute arată că există câteva lucruri cărora trebuie să le dăm prioritate ca să ne deconectăm, să ne punem gândurile în ordine, să vedem mai realist şi obiectiv ce ni se întâmplă de fapt şi să luăm decizii înţelepte pentru parcursul nostru viitor.

Iată un top 7 al acestor cercetări care ar putea contribui la fericirea noastră generală:

Ai muncit un an întreg, acum a venit în sfârşit vacanţa! Ce destinaţie alegi ca să-ţi încarci bateriile cu adevărat?

Gata cu deadline-urile, cu şedinţele interminabile, cu planurile de afaceri, concurenţa, criticile şefului ori cu ştacheta pusă mereu prea sus pentru ca afacerea ta să fie înfloritoare! E timpul mult aşteptatei vacanţe în care să te relaxezi cu adevărat, să fii alături de familie ori de cei dragi, de prieteni şi de gaşca de care ţi-a fost dor peste an.

E clar că şi această alegere, ca mai toate altele la care eşti supus aproape zilnic trebuie să fie una de succes fiindcă n-ai voie să ratezi ca cele 2-3 săptamâni de concediu să nu fie unele cu adevărat formidabile în care să te simţi minunat, să-ţi încarci bateriile ca apoi să porneşti din nou la drum cu elanul refăcut.

Fă-ţi un plan din timp, gândeşte-te unde ţi-ar plăcea să ajungi, ce destinaţie ţi se potriveşte tipului de activitate pe care o desfăşori, ce pasiuni ai, ce buget ai şi care este echipa alături de care vei pleca în călătorie. Vrei doar relaxare, sau şi aventură, adrenalină, sporturi extreme ori doar mare şi soare? Vrei să descoperi un loc, un oraş nou, o cultură total diferită de a ta, poate chiar pe alt continent, sau vrei să mai ştergi restanţele la locurile în care n-ai ajuns chiar în ţara ta frumoasă?

Este posibil să ai nevoie de nişte sfaturi ca alegerea ta să fie una reuşită şi să nu regreţi nimic la terminarea vacanţei. Vei găsi în cele ce urmează câteva ponturi utile care analizează posibilităţile de vacanţă pentru diverse tipuri de joburi ori comportamente. Sigur te vei regăsi în unele dintre ele, fie tu, fie prietenii sau colegii tăi cărora le vei putea da un sfat inteligent despre unde şi cum să-şi petreacă concediul.

1. Dacă eşti tipul de om precaut şi chiar temător…

Temătorii au tendinţa să se lase furaţi de emoţii negative – anxietate, teama de dezamăgire, ruşine, mânie, vină sau dezgust atunci când ceva nu este pe placul lor, oricât de insignifiant ar fi ar fi respectivul detaliu.

PR, PR eşti pe buzele tuturor! Ce ştim de fapt despre această lume ?

Când auzim pe cineva că se laudă peste măsură fie pe sine fie o afacere sau serviciu ce are legătură cu activitatea sa, sau cu un interes conex ne vine de multe ori sa-l ironizăm şi să spunem mai în glumă ori mai în serios „Gata, lasă PR-ul !”…

Dacă întrebi pe tinerii din ziua de azi, la vârsta studenţiei spre ce domeniu ar vrea să se îndrepte ai să auzi pe mulţi dintre ei spunând „PR!”…

Dacă îi întrebi pe mulţi care au job stabil, o meserie deja formată, dacă ar fi să facă un viraj în carieră spre ce s-ar îndrepta, iarăşi mulţi ar zice spre PR ! E o realitate verificată de mine, statistic, (cine mă plăteşte pentru acest research gratuit ?) şi în plus vă şi mărturisesc că nici eu nu sunt departe de această realitate…

Care o fi oare atracţia teribilă a acestui domeniu ? De ce ne atrage ca un magnet ?

În mod logic şi frumos ar trebui să încercăm să definim un pic PR –ul iar oscilaţia de a începe cu ceva definiţii clasice, tradiţionale ori cu unele mai noncorfomiste m-a pus de această dată în dificultate. Şi totuşi am să respect mai degrabă o ordine cronologică, firească a definirii acestui concept, ca să vedem de unde s-a plecat şi unde s-a ajuns…
PR-ul (Public Relations) este un serviciu de lucru cu publicul care ajută oamenii să se evidenţieze în mod pozitiv în relaţie cu ceilalţi. Este o metodă modernă de a te face cunoscut, apreciat, de a avea social networking eficient şi de a reuşi conexiuni sociale interesante, durabile care să-ţi asigure o existenţă vizibilă, recunoscută, performantă.
Cu toţii avem nevoie de fapt de PR , chiar dacă ne aflăm în postura de simpli angajaţi ai unei companii şi ne dorim un post mai bun ori ca antreprenori când afacerea noastră are nevoie de promovare!

Daţi atenţia cuvenită comunicării de brand! Doar aşa puteţi fi şi rămâne în top!

Când vorbim despre o evaluare de brand care se face deopotrivă prin metode clasice dar şi prin unele moderne, şi dacă vedem lucrurile din perspective obiective şi subiective cu greu putem măsura efectele cu acelaşi instrument. Se pare că de această dată mai eficient ar fi un sistem mai subiectiv de măsurare a comunicării, focusat pe cei mai importanţi factori care influenţează decizia de cumpărare.
Pentru a dezlănţui puterea de convingere a unui brand e nevoie şi de medii tradiţionale dar şi de cele netradiţionale!
În principiu e destul de larg acceptat că lucrurile stau cum aţi citit imediat mai sus, dar dacă s-ar încerca a le evalua eficienţa, este ca şi cum s-ar compara mere cu pere.
Metodele mai vechi de măsurare a publicităţii sunt depăşite de trendurile şi realitatea actuală, şi totuşi există în continuare foarte mulţi advertiseri care recurg la măsurători cum ar fi reach-ul (acoperirea) şi frecvenţa pentru a vedea dacă au comunicat eficient cu clienţii „ţintă”.

Regula nescrisă a acestor măsurători ar fi aceasta:
• acoperire 70% de trei ori – ceea ce se traduce prin faptul că dacă mesajul ajunge de trei ori la 70 % dintre persoanele din publicul targetat, acestea îl vor înţelege cum se cuvine !

Stau lucrurile oare chiar aşa?