Ziua ca un Puzzle

Când ai cumpărat ultimul puzzle?

Am un prieten pasionat de puzzle. Nimic neobișnit. Fiecare are nebunia lui. Colivia care-i ciripește idei.

Dar în ultimul timp mă îngrijorează. Chiar înspăimântă. Omul a devenit  feroce în pasiunea lui. Aud că a început o nouă provocare de 20.000 de piese. Ascult și ceva face … CLAC! Cum naiba om matur, cu famelie și casă de ținut să faci puzzle de 20.000 de piese?

Mă uit și totuși privirea îi e în continuare vioaie și inteligentă. Nu are nimic fixist în ea sau rece. Pare ok. Pot să mă risc la o întrebare.

– Care e șmenul ma men? Ai un secret ceva? E cumva o poză cu gagici goale de te stradui frate să pipăi fiecare piesuță la locul ei? Hai, poți să-mi spui, doar am făcut noi atâtea prostii împreună, care-i treaba?

Omul meu era deja în misiune, în lumea lui:

– Păi începi cu ce e mai ușor, să cauți marginile. Trebuie să ai rama făcută. După ce ai definit cadrul, iei apoi treaba pe bucățele. Prima la mână, sortezi piesele după culori, dacă ai cerul sus albastru și pajiște jos verde e clar deja un pas. Apoi pe culori te uiți după nuanțe clar diferite. În felul ăsta definești zonă cu zonă. Iar treaba devine super interesantă când singura diferență e la piciorușe. Și sortezi piesele de aceeași culoare și cam la aceeași nuanță în funcție de piciorușe. Și apoi pe zone, cu piesele ordonate, testezi ce se potrivește si ce nu. Te prinde. E un joc. Tu de când nu ai mai simțit ca pur și simplu te joci?

Deja mintea mea era departe. Recunoscuse în acea descriere practică, metoda. Fiecare zi e un puzzle. Asta facem noi de fapt și la urma urmei. Dezintegrăm probleme în constituenți, definim zone, găsim similarități, ordonăm idei, testăm funcționalități.

Dar uităm să ne jucăm.

Uităm să găsim plăcere în tot ceea ce facem. Vedem doar probleme și task-uri. Ne enervăm când nu ne iese. Suntem frustrați și capsați când e mai dificil decât ne așteptam.

Mă trezește din visare amicul:

– Hei, vere, vorbesc singur?

– Nu vere, nu deloc. Doar mă gândeam. Spune că te ascult.

… și îmi iau o oră în fiecare seară, e captivant, mă relaxează extraordinar …bla bla bla …

Am o propunere. Hai să ne luăm măcar 8h în fiecare zi, de la 9 la 17, să ne distrăm și noi cu un puzzle. Oricum piesele ne așteaptă gata amestecate de fiecare dată.

Te bagi?